Auzim adesea despre absente, despre copii care chiulesc, despre pedepse, despre situatii uneori disperate de adolescenti care repeta un an scolar din pricina absentelor nemotivatre. Ce-i face sa lipseasca de la scoala? Cum se ajunge la dezinvestirea, dispretul sau ostilitatea fata de profesori si de scoala? Ce face familia? Care este modalitatea de abordare a unei astfel de situatii?

Auzim adesea despre absente, despre copii care chiulesc, despre pedepse, despre situatii uneori disperate de adolescenti care repeta un an scolar din pricina absentelor nemotivatre. Ce-i face sa lipseasca de la scoala? Cum se ajunge la dezinvestirea, dispretul sau ostilitatea fata de profesori si de scoala? Ce face familia? Care este modalitatea de abordare a unei astfel de situatii?

Ascultand copiii si adolescentii, auzim tot felul de lucruri, de motive pentru care ei lipsesc de la scoala dar este nevoie sa traducem aceste afirmatii si nu sa le luam asa cum le-am auzit. Auzim de la copii ca ei se plictisesc la scoala, ca nu este suficient de interesant, ca prefera sa vada filme, sa citeasca alte carti, reviste, sa joace jocuri sau sa faca sport. Aici este vorba despre o confuzie, copiii fiind dezamagiti ca la scoala nu se distreaza. Asta inseamna ca nu cunosc, nu li s-a vorbit despre utilitatea scolii si despre asteptarile pe care le pot avea in legatura cu ea. Daca se asteapta sa se amuze, este cazul sa li se spuna ca nu este un loc de joaca sau un club de distractii, nici o sala de sport.

Cand apare plictiseala?

Plictiseala este o traire obisnuita care apare fie in cazul repetarii unei situatii deja cunoscute, fie in cazul lipsei de activitate sau a substimularii. Daca stiu deja sa citeasca bine, copiii se vor plictisi in orele in care colegii lor se vor chinui sa lege silabele. Asta cere in cazul copiilor mai mici, o atentie speciala din partea invatatorului sau profesorului pentru a stimula totii copiii si pentru a impiedica retragerea din sarcina pe care o au de indeplinit. Copiii care se plictisesc incep sa vorbeasca intre ei, sa se joace, sa scotoceasca prin ghiozdan sau sa mazgaleasca pe caiet. Este semn ca au pierdut sirul, ca nu inteleg sau ca si-au pierdut rabdarea.

Plictiseala este insa si un simptom in spatele caruia putem depista o stare depresiva, o suferinta, o framantare. Despre un copil care se plictiseste, putem spune ca "nu este acolo" in activitatea respectiva, ca este cu gandurile in alta parte, poate la ceva care il supara, nelamureste, sperie.

Rabdarea este un cuvant cheie

Unul dintre scopurile scolii este sa dezvolte rabdarea. Dar de multe ori, acest scop nu este atins astfel incat vedem si la liceu, elevi care nu-si pot mentine atentia toata ora. Sigur ca mereu se vorbeste despre profesori care reusesc sa atraga elevii si sa le prezinte lucruri interesante si cei care sunt "plictisitori". De asemenea, despre unele materii, elevii spun ca sunt plictisitoare. Ce ar insemna asta? Fie ca nu sunt prezentate in manual sau de catre profesori in mod adecvat, fie ca nu corespund nivelului elevilor.

Un alt factor important pentru dezinvestirea scolii si a profesorilor este absenta profesorilor de la scoala, instabilitatea orarului, nerespectarea pauzelor, orelor, ordinea lor. De exemplu, copiii sunt suparati si revoltati cand fac matematica in ora de sport. Daca profesorii lipsesc, copiii se bucura ca au ora libera sau pleaca acasa mai devreme dar in acelasi timp "invata" ca lucurile pot sta oricum si ca absenta nu este un lucru grav, ca este permisa oricui si ca nu are niciun fel de efecte. Schimbarea orelor intre ele sau schimbul de profesori sunt alte evenimente care "ne spun" ca "lucrurile se aranjeaza cumva". Copiii invata, de exemplu, sa se invoiasca, sa roage profesorii sa-i lase sa plece cu diferite motive si pretexte. Apoi ajung la situatia in care au lipsit deja si ii roaga pe profesori sa le motiveze absentele sau aduc diferite tipuri de adeverinte. Fenomenul este atat de raspandit incat pare amuzant sa vorbim despre el. Toata lumea stie cum se face, si elevii si profesorii, parintii, medicii etc.

Nu mai este nicio surpriza pentru nimeni ca elevii sa semneze in locul parintilor sau sa-si motiveze singuri absentele in catalog. Cu toate acestea, ajungem uneori la situatii care afecteaza nu doar cunostintele elevilor ci si familia in ansamblu. Daca exista opinia in familie ca serviciul sau scoala nu sunt obligatorii ci facultative, copiii se vor apuca cu lejeritate sa faca altceva in timpul in care ar trebui sa fie la scoala. Cazuri frecvente sunt sa nu se trezeasca dimineata, sustinand ca este "prea devreme", sa plece de la scoala pentru a prinde un meci sau un film, sa se ocupe de jocuri sau plimbari, de comert sau chiar sa-si ia un job. In toate aceste situatii, ei sustin ca fac ceva mai util decat scoala, ca au mai multe beneficii.

Abordarea situatiei este facuta in general in forta ceea ce nu duce la rezultate grozave. Copiii reusesc sa treaca peste pedepse fara sa se aleaga cu altceva decat cu frustrare si furie. A afla cauzele, a-i ajuta sa gaseasca in scoala ceva care sa "merite", a coopta mai multe persoane in aceasta actiune de intelegere a fenomenului duce la schimbari pe termen lung.