Nu este ca si cum as fi avut vreodata indoiala ca dragostea adevarata exista si poate dura o vesnicie... Am cel putin o dovada de acest sens. Deseori ma gandesc la bunicii mei, cei care m-au crescut...

Nu este ca si cum as fi avut vreodata indoiala ca dragostea adevarata exista si poate dura o vesnicie... Am cel putin o dovada de acest sens. Deseori ma gandesc la bunicii mei, cei care m-au crescut... Aveam 7-8 ani si tin minte cateva dovezi de iubire dintre ei, pe care, judecandu-le acum, la maturitate, imi par mai mult decat concludente.

Imi amintesc de o iarna grea, cand bunicul era internat intr-un spital, situat la vreo 100 de kilometri de satul in care locuia, si de unde a fugit, in pijama, in miez de noapte pentru a veni acasa, la bunica. De ce?

"Pentru ca nu pot sta departe de tine, tintuit intr-un pat de spital!", au fost cuvintele lui.

Si erau doi batranei pe la vreo 60 de ani, pe care ii puteai considera niste oameni satui de viata impreuna... Dupa perioada pe care am petrecut-o alaturi de ei, mai rar mi-au fost date sa vad dovezi de dragoste atat de reale. De-a lungul timpului am cunoscut multe cupluri a caror dragoste s-a erodat in timp sau s-a transformat in pura obisnuita.

Potrivit publicatiei britanice Sunday Times, cercetatorii de la Universitatea Stony Brook din New York au descoperit ca exista cupluri care au aceleasi reactii pe care le au cei care sunt "proaspat" indragostiti, chiar si dupa 20 de ani petrecuti impreuna.

Aceasta concluzie anuleaza studii anterioare care emiteau ipoteza potrivit careia emotiile, acei "fluturi in stomac", incep sa isi piarda din intensitate dupa 15 luni de relatie amoroasa si dispar de tot dupa zece ani. 10% din participantii la noul studiu, trecuti de prima tinerete, au avut aceleasi reactii la vederea fotografiei cu partenerul/partenera ca si cuplurile aflate la inceput de relatie.

"M-am indragostit! Ma simt ca la 18 ani!", este o replica pe care o aud foarte des de la persoane care sunt cu mult trecute de varsta majoratului. Dar oare putem avea 18 ani toata viata? Am realizat un mic sondaj si iata ce am aflat:

"Cand eram copil, credeam in marea dragoste, unica, singura si irepetabila, aceea care va dainui vesnic. Eram convinsa atunci ca dragostea este cea care ii uneste pe El si pe Ea si ca nimic altceva nu conteaza. Am crescut de atunci si, desi cred in continuare in marea dragoste, nu (mai) cred ca ea este cea care reuseste sa tina doi oameni impreuna, de-a lungul unei vieti intregi. Cel putin, nu 'indragosteala' aceea a primelor intalniri - fluturii din stomac, genunchii inmuiati, bucuria nestapanita atunci cand el te tine de mana pe strada, primul sarut...

Respectul, comunicarea, intelegerea, sentimentul de siguranta, bucuria de a-l cunoaste pe cel de langa tine atat de bine, asa cum nu il stie nimeni, capacitatea de a aduce ceva nou in cuplu, chiar si obisnuinta, de ce nu, alaturi de multe alte aspecte, ii ajuta pe parteneri sa ramana indragostiti unul de celalalt. Intr-un sens pe care cei doi il invata cu fiecare moment pe care il petrec impreuna si care se transforma mereu, si mereu. Daca nu ar fi asa, nu as mai zambi la vederea unor batranei, El si Ea, care se tin cu afectiune de mana si se privesc cu drag, in timp ce se plimba, linistiti, prin parc." - Ioana, 28 de ani.

"Pot spune specialistii americani ce doresc, eu unul... nu cred, cel putin nu pana nu 'vad'. Niciuna dintre relatiile mele de pana acum nu a durat mai mult de doi ani, in ciuda faptului ca aproape de fiecare data am fost indragostit si implicat pana la capat. Relatiile luau capat tocmai pentru ca eu nu mai simteam mare lucru pentru partenera. Consider ca in functie de momentul vietii si de asteptarile tale de la viitor, poti decide daca dragostea ta sa dureze o viata.

Consider ca exista niste trepte intr-o relatie, primele trepte situandu-se in adolescenta noastra, cand ne place joaca. La maturitate, odata ce un om ia decizia de a-si petrece restul vietii alaturi de un om, poate considera ca se afla aproape de varful piramidei, unde se poate aseza. Este stiut ca legaturile sinaptice de la nivelul scoartei cerebrale se pot modifica de-a lungul vietii in preajma unor stimuli 'insistenti'. Faptul ca un om care-si cunoaste partenerul de 20 ani are aceleasi emotii, legate de el, ca in primele zile, nu face, pentru mine, decat sa se inscrie in clasica expresie 'a doua natura'." - Alex, 24 de ani.

"Facand parte dintre romantice, cred si vreau sa cred ca dragostea poate dura o viata intreaga. Daca persoana este potrivita si daca nu uitam de 'ingredientele' necesare unei relatii frumoase: respect, daruire, incredere... atunci este posibil sa existe multe cupluri care demonstreaza asta." - Alina, 22 de ani.

"Desi admit ca in diferite momente ale vietii poti intalni persoane de sex opus care sa-ti atraga atentia, de care sa ajungi sa fii fascinata, stiu ca exista un sentiment mai puternic decat acest 'crush'. Exista un sentiment cald in care se amesteca increderea in acea persoana, nevoia si speranta sa-i mearga bine, cu recunostinta si respectul - sentiment pe care il numesc dragoste!

Si mai admit ca poti iubi pe cineva fara sa mai fii cu acea persoana. E posibil ca acest sentiment sa dureze toata viata. Ceea ce este sigur, insa, e puterea de a iubi; cred ca la asta se referea si Maitreyi Devi cand spunea ca 'dragostea nu moare niciodata'. Concluzia mea: mai sigura disponibilitatea sufletului pentru a iubi, decat consecventa lui fata de o persoana." - Gloria, 28 de ani.

"Eu sper ca dragostea sa fie vesnica... Dar, daca revin cu picioarele pe pamant, trebuie sa fiu sincera si sa spun ca, de-a lungul anilor, nu cred ca mai intalnim dragostea asa cum era ea in primele luni de la inceputul relatiei. Acei 'fluturi in stomac' dispar in ceva timp, dar se instaleaza un tip de dragoste mai 'asezata', mai rationala. Aceasta din urma cred ca poate fi vesnica." - Mihaela, 23 de ani.

Eu iti recomand inca doua articole pentru a te ajuta (daca mai era nevoie) sa iti faci o parere despre dragostea adevarata pe care sa o impartasesti si noua.

Te-ar mai putea interesa:

Am fluturi in stomac! Si ce bine e...
Ma indragostesc, desi mi-am jurat...

Un articol de Nicoleta Tarantus