Niciun corp nu a fost găsit întreg. Echipele de căutare care au lucrat la locul prăbuşirii avionului au scotocit zi de zi fiecare metru pătrat pentru a aduna toate rămăşiţele
Andreas Lubitz nu este însă singurul vinovat pentru tragedia din Alpi. Copilotul german a speculat diabolic o verigă slabă a sistemului de transport aerian european. El a găsit breşa care i-a permis să-şi pună în aplicare planul criminal şi nimeni şi nimic nu l-a putut împedica. Analizând datele furnizate până acum de anchetatori, se poate spune că orice pilot sau copilot de pe majoritatea curselor aeriene din Europa ar fi putut oricând acţiona la fel - acesta e adevărul crud.

Familiile îndoliate, opinia publică şi presa doresc, pe bună dreptate, să afle cum a fost posibil ca un asemenea lanţ al slăbiciunilor să ajungă la deznodământul nefast şi de ce această catastrofă nu a fost împiedicată. Claude Driessens, fratele unui bărbat care a murit în tragedia din Alpi, a vorbit despre furia pe care o simte faţă de procedurile companiei aviatice Germanwings, care, spune el, l-a lăsat "orfan". "Nu pot să înţeleg cum o companie responsabilă ar putea să lase un depresiv să piloteze un avion - pentru că asta a fost acest tânăr şi trebuie să o recunoaştem. Sunt furios că regulile acestei companii nu stipulau prezenţa în orice moment a doi oameni în cockpit. Nu este normal să laşi la butoane pe cineva care mai apoi blochează uşile. Sunt foarte furios", a spus acesta.

Şi mai dureros este faptul că Driessens, în vârstă de 59 de ani şi tatăl a unui copil, nu se află pentru prima dată cu această situaţie, relatează Pro TV. În 1981, fratele lui mai mic, Carol, de meserie pilot, a dispărut fără urmă în Caraibe. "Acum nu mai e nimic rămas, sunt singur. Sunt un fel de orfan", a spus bărbatul.

Sistemul de testare psihologică a personalului navigant nu este eficient. O spun foştii piloţi. Chiar dacă măsurile de siguranţă a zborului au fost îmbunătăţite constant, veriga slabă a rămas testarea psihologică a piloţilor. Ea se efectuează anual doar în cazul piloţilor militari, nu şi a celor civili. "Testele psihologice sunt făcute la noi la testarea în aviaţie, în şcoală şi sunt făcute ori de câte ori medicul examinator susţine un astfel de test. Nu este anual, nu are o frecvenţă prestabilită", a declarat pentru Pro TV Dan Andrei, expert în aviaţie şi fost pilot.

Medicul îl verifică pe pilot din punct de vedere fizic şi, eventual, poate cere un test psihologic. Un astfel de test mai poate fi cerut şi de compania aviatică, în cazul în care doreşte să se asigure că angajaţii săi sunt apţi de zbor. În plus, sistemul testelor psihologice nu este infailibil, consideră expertul citat de Pro TV.

Ultima modificare importantă în domeniul aviaţiei a fost introdusă după atentatele din 11 septembrie 2001. După ce teroriştii au reuşit să preia foarte uşor controlul avioanelor, cockpitul piloţilor a fost dotat cu o uşa blindată, greu de spart. Soluţia companiilor aeriene americane a fost aplicată şi de operatorii europeni. Numai că americanii s-au gândit la situaţia în care pilotului rămas singur în cabina i se face rău şi nu va putea deschide uşa şi au introdus regula ca în cabină să nu rămână niciodată o singură persoană. În Europa, însă, piloţii puteau rămâne de singuri, iar acest lucru i-a permis lui Andreas Lubitz să-şi pună în aplicare planul de a prăbuşi avionul.

Tragedia din Alpi schimbă modul în care se va zbura de acum în Europa şi lume. Companiile Air Canada, Westjet Air Tranşat, Air Shuttle, Lufthansa, Air Berlin, Easyjet, Monarch Airlines, Virgin şi Thomas Cook au anunţat modificarea imediată a procedurilor. "Doar ce am discutat cu directorul Agenţiei Europene de Siguranţă a Aviaţiei şi am fost informat că vineri va fi publicat un buletin ce recomandă companiilor să impună prezenţa a două persoane în cockpit”, a spus Pekka Henttu, oficial finlandez.

Şi conducerea Companiei Tarom a precizat, la solicitarea Pro TV: "Dacă un membru al echipajului de zbor părăseşte cabina în timpul zborului, acesta trebuie să solicite unui membru al echipajului de cabina să-l înlocuiască până la întoarcere."
De asemenea, Wizz Air şi-au revizuit procedurile şi au instituit o nouă regulă prin care niciodată în cockpitul nu va fi o singură persoană. Dacă pilotul va părăsi cabina, acesta va fi înlocuit de un însoţitor de zbor.
Blue Air a anunţat doar că respectă reglementările internaţionale în vigoare. Nu a specificat însă dacă asta înseamnă alinierea companiei la această recomandare.

Proporţiile riscului uriaş la care sunt supuşi pasagerii dar şi companiile aeriene au devenit şi mai evidente după ce un fost pilot al companiei americane JetBlue Airways Corp, a cărui cădere nervoasă din timpul zborului a dus la aterizarea de urgenţă a unei curse din 2012, a dat în judecată, vineri, operatorul aerian.
Clayton Osbon, un fost pilot al companiei americane JetBlue, a dat în judecată operatorul aerian şi cere 14,9 milioane de dolari pentru că angajatorul nu a făcut niciun efort "pentru a se asigura că este apt de zbor", în ciuda semnalelor de alarmă din urmă cu trei ani. Potrivit cotidianului britanic The Guardian, el susţine că operatorul pentru care lucra nu ar fi trebuit să-i permită să urce în carlingă pentru că ştia că este incapabil să zboare.

Clayton Osbon, în vârstă de 52 de ani, a deschis procesul la un tribunal federal din Manhattan, New York, la trei zile după prăbuşirea avionului Airbus A320 al Germanwings şi la exact trei ani după căderea nervoasă suferită la bordul unui avion care zbura între New York şi Las Vegas şi al cărui copilot era.
Incidentul a dus la aterizarea de urgenţă pe aeroportul din Amarillo, în statul american Texas, după ce Osbon a început să alerge pe culoare, vorbind pe un ton foarte agresiv despre religie şi terorism şi strigând "Nu mergem la Vegas" şi "Ar trebui să începeţi să vă rugaţi acum". Pasagerii de la bordul avionului l-au imobilizat, iar copilotul a efectuat aterizarea de urgenţă.

În cadrul procesului intentat vineri, Osbon a declarat că modul în care s-a comportat în timpul acelui zbor a fost provocat de "o convulsie cerebrală parţială complexă" pe care Jet Blue ar fi trebuit să o identifice înainte ca el să se urce la bordul avionului, după ce ratase o întâlnire de dinaintea decolării şi era ciufulit, confuz şi se mişca încet. "Jet Blue nu a făcut niciun efort pentru a se asigura că Clayton Osbon, comandant, era apt de zbor. În loc, JetBlue a menţinut o cultură organizaţională menită să protejeze carierele membrilor echipajelor de zbor care erau inapţi de zbor în mod uşor demonstrabil", ae arată în documentele depuse în instanţă.

Obson a spus că episodul la supus unor "momente de ruşine publică" în presă şi pe reţelele de socializare online şi i-a afectat posibilităţile referitor la cariera profesională. După incident, un judecător federal l-a declarat pe pilot nevinovat pe motiv de nebunie temporară, după ce a fost acuzat de obstrucţionarea activităţii echipajului de zbor.

JetBlue este acuzată de neglijenţă şi încălcarea contractului, iar companiei i se cer despăgubiri compensatorii de 4,85 milioane de dolari, alte 4,85 milioane ca despăgubiri punitive, aceeaşi sumă pentru afectarea reputaţiei şi stresul emoţional la care a fost supus Obson.


Foto: Hepta, AFP/Mediafax