Nimic? Nu te cred. Nu ţi-ai propus să te laşi de fumat? Un an e un timp insuficient pentru asta. Ţi-ai propus să slăbeşti, ţi-ai propus să-ţi găseşti partenerul de vis sau dacă l-ai găsit să faci un copil. Ţi-ai propus să-ţi cauţi o nouă slujbă unde să câştigi mai bine. Ţi-ai propus tot felul de lucruri.

Nimic? Nu te cred. Nu ţi-ai propus să te laşi de fumat? Un an e un timp insuficient pentru asta. Ţi-ai propus să slăbeşti, ţi-ai propus să-ţi găseşti partenerul de vis sau dacă l-ai găsit să faci un copil. Ţi-ai propus să-ţi cauţi o nouă slujbă unde să câştigi mai bine. Ţi-ai propus tot felul de lucruri.

Unele le vei reuşi, altele nu. Fiecare reuşită te va face fericită pentru o vreme, fiecare insucces te va deprima. În fond, nu ar trebui să-ţi faci planuri pentru noul an. E mult mai important să-ţi găseşti echilibrul. Acea linişte interioară care te trece atât peste succese cât şi peste eşecuri fără să te dea peste cap.

Căutarea liniştii interiore şi descoperirea ei e mai complicată decât lăsatul de fumat sau pierderea a trei kilograme. E foarte simplu, în primul caz nu mai fumezi, în al doilea nu mai mănânci. Şi pentru că e atât de simplu, într-un final e atât de complicat.
Dacă aceste rezoluţii sunt atât de dificil de atins, închipuieşte-ţi cât de greu îţi găseşti echilibrul. El trebuie să vină din tine, din concentrarea şi din detaşarea ta, din experienţa de viaţă şi din pofta de a descoperi oameni şi locuri noi. Echilibrul cred că e de fapt o capacitate de a decide ce e important şi ce nu pentru tine. E capacitatea de a-ţi asuma riscuri şi de a nu avea regrete. E capacitatea de a renunţa şi de a alege lucrurile cu adevărat importante.

A trăi numai pentru tine e esenţial, dar a trăi pentru alţii e măreţ. Echilibrul vorbeşte despre cum îţi conduci corabia între aceste două ţărmuri şi pe care acostezi la sfârşit.