Dar, atunci când armele se aud, dragostea şi fericirea dispar. Chiar dacă nu realizăm, suntem afectaţi, ne e teamă, iar viaţa noastră s-a schimbat.
Fac tot ce pot ca să uit, dar ştiu că nu voi reuşi. Dacă am şanse, la un moment dat o să ascund gândurile negre cât mai adânc, dar vor fi acolo şi mă vor năpădi ca demonii când îmi va fi lumea mai dragă. E greu să trăieşti când cei de lângă tine au căzut seceraţi fără a avea nicio vină.
Urmează o nouă dimineaţă în care voi aprinde lumânări pentru Colectiv, pentru Paris, pentru viitor.