Deasupra munților Anzi se întâmplă tragedia: avionul Air Force Flight 571 se prăbușește. La bord sunt 45 de persoane, tineri care fac parte din echipa de rugby a unui colegiu catolic ce ar fi trebuit să participe la un meci în Chile. Vierci zburase și el la alte meciuri şi este prieten din copilărie cu Nando și Roberto, doi dintre cei 16 supraviețuitori. Nando Parrado și Roberto Canessa au venit pentru premiera filmului la Veneția, dar nu voi avea ocazia să îi cunosc. Aflu de la Vierci și de la Bayona că la avanpremiera emoționantă care a avut loc cu o săptămână înainte în Montevideo, oameni care nu și-au mai vorbit de 51 de ani s-au îmbrățișat şi ţin acum legătura: filmul a cicatrizat rănile.

Trauma trăită în 1972, când acel avion se prăbuşeşte în Anzi, este o traumă colectivă. Ulterior s-au vehiculat multe minciuni, de exemplu că avalanșa care ucide opt dintre supravieţuitori nu a avut de fapt loc. Atât cartea lui Vierci, cât și filmul lui Bayona fac dreptate eroilor, atât supravieţuitorilor, cât și celor care nu s-au mai întors. Din această ultimă grupă face parte și protagonistul filmului, pe care poate că ar fi mai bine să-l numim narator, aşa cum preferă și Bayona: tânărul Numa nu se numără printre supravieţuitori, dar tocmai pe el regizorul l-a ales ca narator. Vocea lui Numa ne acompaniază pe noi, spectatorii, într-un fel fel de mesaj de dincolo de moarte.

Dar să începem cu începutul. Pentru a afla ce s-a întâmplat, trebuie să ne întoarcem în timp, în anul 1972, și la locul unde s-au întâmplat faptele, în munții Anzi. Iată ce au de spus Pablo Vierci şi J. A. Bayona despre perspectiva lor privind evenimentele.Citește mai departe...