Cătălina Ponor: „Mi-am dorit prea mult, mi s-a rupt sufletul şi am plâns toată noaptea; am fost făcută babă şi urâtă“
Gimnasta a publicat, marţi, o scrisoare deschisă, pe contul personal de Facebook, în care precizează că a fost afectată de comentariile negative potrivit cărora nu merita să fie prezentă la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, Brazilia. Ponor s-a clasat pe 7 în finala de la bârnă.
"A fost o zi extrem de grea şi tensionată pentru mine. Sunt ani de muncă în spate, nivelul a crescut, gimnastica nu mai e ce era înainte. Acum ori câştigi cu acrobatică foarte dificilă ori cu artistica făcută perfect. Eu am încercat să le combin şi am greşit pentru că presiunea a fost extrem de mare. Fiind singura gimnastă care a reprezentat România, trebuia să mulţumesc într-un fel sau altul pe toată lumea chiar dacă nu mai aveam nimic de dovedit, poate doar mie să îmi mai dovedesc încă o dată că pot! Îmi pare rău că atunci când mi-am dat seama ca integralul a ieşit prost nu am făcut şi coborârea care a fost pregătită pentru finală.
Aş zice chiar că m-am simţit mai în formă decât la 16 ani. Şi aş fi putut dacă nu simţeam ca o mână care voia să mă dea jos de pe aparat toate comentariile şi undele negative că nu meritam să fiu la Olimpiadă. Mi-am dorit prea mult, mi s-a rupt sufletul, am plâns toată noaptea şi la un moment dat voiam să mă opresc şi nu puteam, nu mi-a fost uşor să nu pun la suflet tot ce vedeam sau auzeam în jurul meu şi în reţelele de socializare sau presă şi nu îmi este uşor nici în continuare.
Oare la 29 de ani sunt babă, când sunt "N" gimnaste în lumea asta trecute de 30 de ani? Dar e mai greu de ştiut fiindcă nu toate au rezultate care să le ţină lumea minte! Urâtă? Poate sunt, nu ştiu, nu toată lumea e fotomodel, nici nu am fost şi nici nu sunt un sportiv stil pitzi să nu pot sta fără unghii false, fără păr vopsit, gene false sau mai ştiu ei ce minunăţii de genul, fiindcă sunt prea concentrată la ce am de făcut!", a scris ea pe Facebook.
"Scorpie? Din păcate aici am să vă spun cu mâna pe inimă că multă lume după ce mă cunoaşte pesonal îşi retrage cuvintele, pentru că de foarte multe ori chiar dacă nu arăt, sunt o persoană mai mult decât săritoare, nu port pică, nu port ură, nu îmi doresc ca altul să se lovească sau să păţească ceva, întotdeauna am fost acolo atunci când a fost nevoie de mine, dar asta ştiu numai acele persoane care îmi sunt alături şi la bine şi la rău, nu persoanele false care acum îţi zâmbesc şi după câteva secunde se întorc cu spatele şi te bârfesc fiindcă nu te suportă!
Fiţoasă? Faptul că am o mască pusă când mă antrenez sau când sunt în concurs dovedeşte cât de mult îmi doresc să fac ceva, dar persoanele frustrate nu vor vedea niciodată adevărata faţă a mea, iar cei care ajung să mă cunoască chiar şi pentru prima oară îmi spun... Mă crezi că nu am crezut o secundă că eşti aşa cu bun simţ şi atât de cumsecade?", a precizat Ponor.
Gimnasta română este de părere că va trece mult timp până când va apărea o nouă campioană olimpică România: "Începând cu anul 2003, oare cine a făcut parte din echipă până în prezent? Oare rezultatele cele mai bune din 2003 -2004 ale cui au fost? În 2005, cine a reprezentat România şi a venit cu medalie de bronz la Mondiale când toată echipa era dată afară din lot? Cine a fost lângă fetele din 2006 la Europene? Cine s-a întors în mai 2007 din pauza de 8 luni, ca în 3 luni să îşi revină pentru Mondiale şi să ajute într-un fel sau altul echipa? Oare în 2011 cine a revenit după 4 ani şi o intervenţie la inimă tot pentru a ajuta echipa la Tokyo să se califice la Olimpiada unde am plecat singură, fără Sandra, cu fete fără experienţă şi mi-am călcat pe orice principiu că veneam dintr-o echipă campioană olimpică şi mi-am asumat din nou un aşa zis eşec, să ne întoarcem fără medalii de la Mondiale? Şi atunci am reuşit să ajut echipa să vină pe locul 4? Oare cine? Oare în 2012 împreună cu Sandra cine a condus echipa să vină pe locul 1 la Europene încercând să dea exemplu celor mici cum să fie unite ca şi echipă? Oare la Olimpiadă unde toată lumea spunea, inclusiv antrenorii, că noi nu vom ieşi pe podium din cauză că Larisa este accidentată, oare cine a tras şi cu dinţii din nou cu Sandra pentru echipă ca să ieşim în primii 3? Oare acum după ce nu mai aveam nimic de dovedit cine a revenit după 3 ani de pauză din nou să încerce să ajute această echipă care se vedea de la Mondialul din 2014 că ceva nu funcţionează?", a adăugat gimnasta.
Aş zice chiar că m-am simţit mai în formă decât la 16 ani. Şi aş fi putut dacă nu simţeam ca o mână care voia să mă dea jos de pe aparat toate comentariile şi undele negative că nu meritam să fiu la Olimpiadă. Mi-am dorit prea mult, mi s-a rupt sufletul, am plâns toată noaptea şi la un moment dat voiam să mă opresc şi nu puteam, nu mi-a fost uşor să nu pun la suflet tot ce vedeam sau auzeam în jurul meu şi în reţelele de socializare sau presă şi nu îmi este uşor nici în continuare.
Oare la 29 de ani sunt babă, când sunt "N" gimnaste în lumea asta trecute de 30 de ani? Dar e mai greu de ştiut fiindcă nu toate au rezultate care să le ţină lumea minte! Urâtă? Poate sunt, nu ştiu, nu toată lumea e fotomodel, nici nu am fost şi nici nu sunt un sportiv stil pitzi să nu pot sta fără unghii false, fără păr vopsit, gene false sau mai ştiu ei ce minunăţii de genul, fiindcă sunt prea concentrată la ce am de făcut!", a scris ea pe Facebook.
"Scorpie? Din păcate aici am să vă spun cu mâna pe inimă că multă lume după ce mă cunoaşte pesonal îşi retrage cuvintele, pentru că de foarte multe ori chiar dacă nu arăt, sunt o persoană mai mult decât săritoare, nu port pică, nu port ură, nu îmi doresc ca altul să se lovească sau să păţească ceva, întotdeauna am fost acolo atunci când a fost nevoie de mine, dar asta ştiu numai acele persoane care îmi sunt alături şi la bine şi la rău, nu persoanele false care acum îţi zâmbesc şi după câteva secunde se întorc cu spatele şi te bârfesc fiindcă nu te suportă!
Fiţoasă? Faptul că am o mască pusă când mă antrenez sau când sunt în concurs dovedeşte cât de mult îmi doresc să fac ceva, dar persoanele frustrate nu vor vedea niciodată adevărata faţă a mea, iar cei care ajung să mă cunoască chiar şi pentru prima oară îmi spun... Mă crezi că nu am crezut o secundă că eşti aşa cu bun simţ şi atât de cumsecade?", a precizat Ponor.
Gimnasta română este de părere că va trece mult timp până când va apărea o nouă campioană olimpică România: "Începând cu anul 2003, oare cine a făcut parte din echipă până în prezent? Oare rezultatele cele mai bune din 2003 -2004 ale cui au fost? În 2005, cine a reprezentat România şi a venit cu medalie de bronz la Mondiale când toată echipa era dată afară din lot? Cine a fost lângă fetele din 2006 la Europene? Cine s-a întors în mai 2007 din pauza de 8 luni, ca în 3 luni să îşi revină pentru Mondiale şi să ajute într-un fel sau altul echipa? Oare în 2011 cine a revenit după 4 ani şi o intervenţie la inimă tot pentru a ajuta echipa la Tokyo să se califice la Olimpiada unde am plecat singură, fără Sandra, cu fete fără experienţă şi mi-am călcat pe orice principiu că veneam dintr-o echipă campioană olimpică şi mi-am asumat din nou un aşa zis eşec, să ne întoarcem fără medalii de la Mondiale? Şi atunci am reuşit să ajut echipa să vină pe locul 4? Oare cine? Oare în 2012 împreună cu Sandra cine a condus echipa să vină pe locul 1 la Europene încercând să dea exemplu celor mici cum să fie unite ca şi echipă? Oare la Olimpiadă unde toată lumea spunea, inclusiv antrenorii, că noi nu vom ieşi pe podium din cauză că Larisa este accidentată, oare cine a tras şi cu dinţii din nou cu Sandra pentru echipă ca să ieşim în primii 3? Oare acum după ce nu mai aveam nimic de dovedit cine a revenit după 3 ani de pauză din nou să încerce să ajute această echipă care se vedea de la Mondialul din 2014 că ceva nu funcţionează?", a adăugat gimnasta.