In urma cu un an tot ceea ce traiesc acum mi-ar fi parut un vis. Azi chiar traiesc, e tot un vis dar realitatea este suficient de presanta cat sa imi dea din cand in cand cate un ghiont.

In urma cu un an tot ceea ce traiesc acum mi-ar fi parut un vis. Azi chiar traiesc, e tot un vis dar realitatea este suficient de presanta cat sa imi dea din cand in cand cate un ghiont. Ar fi si greu sa nu ma trezesc, sunt cat o gogoasa si mi se pare ireal ca sunt insarcinata? Matei face sac de box din pantecul meu si eu visez? Este izbitor de real dar e cel mai frumos vis... chiar daca nu totul e ca la carte.

Credeti ca nu exista si parti neplacute? Ei bine, exista! Nu iti e usor sa fii ametita in orice moment al zilei; sa cobori din taxi inainte de a ajunge la destinatie doar pentru ca deodorantul de masina iti provoaca greata; sa vezi ca, in ciuda lotiunilor-minune, vergeturile iti brazdeaza sanii si se intind ca o panza de paianjen; sa mergi la toaleta des si chiar sa fii nevoita sa o faci la 30 de minute dupa ce a inceput filmul la cinema si sa mai ai si locuri la mijlocul randului; sa nu iti gasesti o pozitie in care sa reusesti sa adormi iar, dupa ce ai reusit, te trezesti pentru ca bebe tocmai ti-a dat un „sut”; sa nu poti sa iti legi singura sireturile; sa mergi leganandu-te ca o gasca; sa nu poti sa dormi din cauza ca ai arsuri pe gat; sa te misti din ce in ce mai greu sau chiar sa fii nevoita sa nu te mai misti deloc si sa stai la pat...

Toate acestea sunt deranjante... dar le uit in secunda imediat urmatoare, dupa care devin amintiri deosebit de placute.

Cel mai neplacut lucru este faptul ca, uneori, cei de langa mine se comporta ca si cand sarcina ar fi o boala. In momentele astea mi-as dori sa ii vad pe toti insarcinati... atunci nu se vor mai purta ca niste nestiutori.

Eu ma simt minunat... si, chiar daca iau medicamente, tot nu sunt bolnava, le iau pentru a-mi usura viata alaturi de bebe cel nazdravan. De la o jumatate de Gynipral la 6 ore ma simt mai bine si nu am nici palpitatii, dar problema  cu agitatia lui Matei nu s-a rezolvat. Pastilele ma calmeaza pe mine, nu si pe el... el e in continuare la fel de jucaus.

Incep sa fiu nerabdatoare sa il vad. Nu-mi doresc sa nasc mai repede, desi abia astept. Sunt curioasa cum arata: seamana cu vreunul dintre noi? E simpatic? O sa fie cumintel sau o sa fie un neastamparat? Vreau sa treaca mai repede urmatoarele doua luni, sa iasa si bebe afara si sa ne distram impreuna. O sa mai copilaresc o data cu ocazia asta... abia astept sa mancam impreuna mar cu biscuiti!

Dar simt ca lunile astea vor trece cel mai greu, mai ales ca nu am altceva de facut decat sa le contorizez... sunt ca un soldat care isi numara AMR-ul zilnic.

Exercitiile de viata ale copilului

Este un lucru minunat ceea ce ti se intampla! Savureaza aceste momente unice pentru primul tau copil!

Iata ceea ce-ti pot explica, din punct de vedere psihologic.
Pentru ca sa poata exista si mai ales sa se poata dezvolta,viitorul nou-nascut trebuie sa se prezinte cat de cat "echipat" pentru noile relatii cu noul univers: cel dinafara. De aceea, inteleapta natura dezvolta cu mult inainte mecanismele care pun in miscare afectele primare: placerea-neplacerea.
Nu este o noutate sa spun ca fatul, in viata intrauterina, reactioneaza prin miscari de intensitati diferite la neplacere (disconfort) produse fie pe calea unei suferinte fizice- eventual alimentatia gresita a mamei, stare de toxicitate, eventuale boli ale gravidei etc. fie pe calea unor"trairi afective", psihice, specifice : tristetea, frica, spaima, supararile mamei, oboseala acesteia de exemplu, care-l fac sa reactioneze.
Mama la randul ei, intr-un "exercitiu" de devotament matern suporta cu stoicism "nazdravaniile" micutului "fotbalist".

In aceeasi idee, acelasi fat poate avea capacitatea de a se "destinde", adica de a "incerca" si starea de confort -"de bine" - atunci cand "simte" o melodie, de exemplu, de un anumit tip cu care ocazie i se transmit anumite frecvente de vibratii placute, prin intermediul tau si a starii afectiv-emotionale pe care ti-o creaza melodia.
De aceea, este foarte important pentru starea fatului dar si a ta, in acelasi timp, sa descoperi ceea ce-l linisteste precum si ceea ce-l agita.. Atunci stii precis ceea ce trebuie sa faci pentru a-i crea, ca o mama buna, tot confortul intrauterin, protejandu-te si pe tine in acelasi timp.
Legaturile fatului cu lumea intrauterina si extrauterina au deci si un halo afectogen .Se produce un anumit fel, special, de comunicare reciproca, intre tine si fiu, un fel de feed-back "biopsihologic".