Acum doua zile as fi vrut sa ma intorc in timp, cam pe la saptamana 23, sa ma indepartez un pic de momentul nasterii. Azi vreau sa treaca mai repede timpul, as vrea sa ma trezesc cu Matei in brate si sa se termine cu sarcina.
Acum doua zile as
fi vrut sa ma intorc in timp, cam pe la saptamana 23, sa ma indepartez un pic
de momentul nasterii. Azi vreau sa treaca mai repede timpul, as vrea sa ma
trezesc cu Matei in brate si sa se termine cu sarcina. Nu vreau sa nasc mai
repede, dar am inceput sa nu mai suport. Daca acum o luna ma plangeam ca mi-e
greu sa stau la pat, acum stau pentru ca sunt ca batuta in cuie. Nu ma mai pot
misca. Nu ma mai tin picioarele, am carcei de la solduri pana in talpa si imi
vine sa plang de nervi. Nu vreau sa fac plimbari, dar, simplul fapt ca stiu ca
nu ma pot misca, ma face sa turbez. M-am dus la bucatarie sa imi iau ceva de
mancare si am ramas intepenita in usa. Nu-mi mai puteam misca picioarele, nu
puteam nici sa ma pun jos. Am stat asa, agatata de usa, pana a trecut tot. E
cumplit sa ai carcei la picioare si sa ii suporti chiar in pozitie bipeda. Asta
e, cred, singura parte rea din acest moment. Ar mai fi una: Matei ma loveste rau.
Dar lucrul asta reuseste sa ma amuze teribil, chiar daca, de cele mai multe ori
reuseste sa ma sperie pentru ca in clipa in care loveste in partea de jos imi
dau lacrimile de durere si am impresia ca vrea sa iasa, ba chiar ca a si scos
un piciorus. Atunci ridic tonul la el si il amenint ca, dupa ce va iesi afara,
o sa-l trag de urechi.
Si, daca tot sunt
la bilantul partilor rele, am uitat una destul de importanta: toaleta. M-am
saturat sa merg des la toaleta. Daca as putea sa deleg pe cineva sa faca asta
in locul meu, as da si bani... numai sa scap. Am invatat sa merg cu ochii
inchisi la baie si, implicit, cu lumina stinsa. In fiecare seara las usile
deschise (la dormitor si la baie) ca sa imi fac drumul usor. Si, tot in fiecare
seara, imi rog iubitul sot sa nu cumva sa le inchida pentru ca mereu am
cosmarul in care intru cu capul in usa.
Exista si parti
bune in perioada asta? Da! Exista: dorm. As dormi, daca se poate, toata ziua. Traiesc
cate o dimineata din doua in doua ore pe tot parcursul zilei: de fiecare data
dupa ce ma trezesc ma duc la baie, ma spal pe fata, pe dinti si merg la
bucatarie sa mananc. Si, de fiecare data, imi impun sa fie ultima serie de somn
pe ziua respectiva si sa devin si eu un pic mai activa. Numai ca, dupa ce
mananc, fara nici un ocolis ma duc direct in pat si adorm fara sa mai apuc sa
zic „peste”. Acum iubesc concediul. Nu numai ca a inceput sa imi placa sa stau
in pat, dar nici nu ma pot dezlipi de el. Nu ies din casa decat cu scopuri
serioase (vizita la doctor) si nu fac decat sa mananc si sa dorm.


