De la ultima vizita la doctor, cand am aflat ca o sa nasc mai repede decat credeam, am inceput sa tratez altfel aceasta perioada. Ma aflu acum la momentul zero, parca abia acum incep sa imi intru rol ...

Dupa ultima vizita la doctor, cand am aflat ca o sa nasc mai repede decat credeam, am inceput sa tratez altfel aceasta perioada. Ma aflu acum la momentul zero, parca abia acum incep sa imi intru rol, parca abia acum aflu ca o sa devin mamica, parca abia acum incep sa fiu insarcinata cu adevarat. Ma simt din ce in ce mai responsabila. Ma gandesc tot mai mult la copil. Am inceput sa vorbesc cu el mai mult, sa fiu mult mai atenta la miscarile lui, sa imi dau seama ca atunci cand ii vorbesc loveste diferit, ca daca e la ora de gimnastica se potoleste cand asculta „O portocala” (Anda Calugareanu), cand tati imi pupa burtica tresare si el... incep sa il cunosc. Sau... poate doar mi se pare si, in realitate, lucrurile nu stau deloc asa: lui Matei nu ii place „O portocala”, dar sta cumintel cand aude zgomote; cand ii vorbesc nu loveste diferit, e doar o impresie.

Eram destul de stresata acum o saptamana pentru ca nu avem patut, carut, scaun de masina si multe altele. Brusc, acum m-am relaxat. Pot veni cu Matei de la maternitate tinandu-l in brate, fara sa am nevoie de scaun, poate dormi in pat cu mine, iar caruciorul nici nu imi trebuie in primele doua saptamani. I-am cumparat ieri doar cateva lucrusoare de imbracat, scutece si servetele umede. Ma simteam atat de stangace... ma incurcasem la dimensiunile scutecelor, hainutele pe care pusesem ochii erau pentru varsta de 3 luni. O sa invat repede!

Am nevoie de mult mai multe lucruri si de o adevarata iesire la cumparaturi, dar nu ma pot deplasa si magazinele din zona nu sunt chiar atat de bine aprovizionate. Am sa mai ies azi sau maine sa cumpar detergent special pentru bebelusi, sper sa gasesc. Pana acum nici nu stiam ca exista asa ceva dar, de cand am aflat ca nu mai am mult pana nasc, imi sun toate prietenele care sunt mame si pun tot felul de intrebari, multe dintre ele, stupide. Asa am aflat ca toate hainutele pe care le-am cumparat trebuie spalate inainte cu detergent special si, evident, calcate. Mi-am pus deoparte camasi de noapte, trei la numar, papuci, prosop, sapun si, pe masura, ce imi amintesc, mai adaug cate ceva la gramajoara din fotoliu (inca nu m-am decis asupra gentii pentru bagaj pentru ca inca nu stiu cate se vor strange)

Am inceput sa evit pe cat posibil sa ma mai stau in picioare, nu vreau sa nasc si mai devreme decat stiu ca se va intampla. In fiecare dimineata imi fac planul clar: stabilesc ce trebuie neaparat sa fac in ziua respectiva si calculez fiecare interval de timp in care stau in picioare. La fiecare miscare/lovitura mai puternica a lui Matei, am impresia ca vrea sa iasa si atunci stau nemiscata si vorbesc cu el incercand sa il linistesc. Se linisteste. Ma aude oare? Stie ce ii spun?