Masa avea un rol important, dar nu pentru că trebuia să fie exagerat de bogată. Era, mai degrabă, ultima masă cu carne, ouă, lapte și brânzeturi înainte ca aceste alimente să fie scoase din alimentație. În unele zone, se făceau și gesturi simbolice pentru curățarea casei și a vaselor, iar după masă începea o perioadă de cumpătare și pregătire sufletească.

În satul tradițional, Lăsatul secului era ziua în care rudele petreceau împreună cu bucate „de dulce” și băutură, înainte de intrarea în post.

Ce se punea, de obicei, pe masa de Lăsatul secului

Masa varia foarte mult de la o regiune la alta și în funcție de posibilitățile fiecărei gospodării. Nu exista un meniu unic pentru toată țara.

În multe zone se pregăteau preparate cu carne de porc sau de pasăre, brânzeturi, ouă, plăcinte și colaci. Printre preparatele asociate tradițional cu această zi plăcintele cu brânză, mere sau dovleac, friptura de porc sau pasăre, turtele din mălai și diferite deserturi.

În Transilvania, documentările Centrului de Cultură și Artă „Tradiții Clujene” vorbesc despre colaci făcuți cu lapte și ouă, plăcinte cu brânză și alte mâncăruri „de frupt”, pregătite pentru rude, vecini și prieteni. 

Masa era, așadar, bogată prin varietate, dar avea mai ales rolul de a aduna oamenii laolaltă.

De ce se mânca „de dulce” înainte de post

Expresia „de dulce” se referă, în tradiția populară și religioasă, la alimentele de origine animală care nu se consumă în perioada de post: carne, lapte, brânzeturi, ouă și preparatele făcute din ele.

Lăsatul secului marca ultima zi în care acestea puteau fi consumate înainte de intrarea în post.

Totuși, tradiția nu trebuie înțeleasă ca o invitație la exces. Sensul era unul de trecere spre cumpătare, nu de „a mânca cât mai mult înainte să înceapă postul”.

Finii mergeau la nași cu plocon

Unul dintre cele mai frumoase obiceiuri era vizita finilor la nași.

În unele zone, finii mergeau cu un așa-numit plocon, adică un dar format din mâncare și băutură: în unele zone, găină friptă, colacul sau turta și sticla de vin printre alimentele care puteau face parte din acest dar.

În Transilvania, tinerii căsătoriți în anul respectiv duceau nașilor colac din grâu nou, vin și țuică, potrivit documentărilor tradiționale publicate de Centrul de Cultură și Artă „Tradiții Clujene”.

Vizita nu avea doar rolul de a duce mâncare. Ea întărea relația dintre fini și nași și devenea un prilej de împăcare și de reînnoire a legăturilor dintre familii.

Oamenii își cereau iertare înainte de post

Un obicei important era iertăciunea.

În multe comunități, membrii familiei și rudele își cereau iertare înainte de intrarea în post. În Muntenia, sursele etnografice descriu petreceri strict familiale, în care cei mai tineri îi vizitau pe cei mai în vârstă, copiii mergeau la părinți, iar finii la nași, aducând plocoane și cerându-și iertare.

Acest obicei este consemnat în „Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești”, disponibil prin Institutul Național al Patrimoniului.

Ideea era simplă: nu era suficient să intri în post doar schimbând ceea ce pui în farfurie. Trebuia, pe cât posibil, să intri în post împăcat și cu sufletul mai liniștit.

După masă, vasele erau curățate de „dulce”

În unele zone ale țării exista un obicei foarte strict legat de vasele în care se gătise și se mâncase înainte de post.

După Lăsatul secului, vasele erau spălate cu leșie, pentru a nu rămâne urme de grăsime sau mâncare „de dulce”. Muzeul de Artă Populară Constanța arată că, în anumite regiuni, vasele spălate erau apoi urcate în pod și păstrate acolo până la Crăciun.

În alte locuri, mai ales atunci când erau din ceramică, unele vase puteau fi înlocuite cu altele noi.

Obiceiul arată cât de serios era tratată perioada de post în gospodăria tradițională.

Ce era „Spolocania”

În unele zone etnografice, prima zi după Lăsatul secului era cunoscută sub numele de „Spolocanie”.

Aceasta era ziua în care gospodăria era, simbolic și practic, curățată de urmele alimentelor de dulce.

Muzeul de Artă Populară Constanța descrie această perioadă ca pe o trecere care putea dura mai multe zile, de la Ajunul Lăsatului secului până la Spolocanie.

Unele obiceiuri asociate Spolocaniei aveau un pronunțat caracter popular și chiar hazliu, iar formele lor diferă mult de la o regiune la alta.

Ultima petrecere înainte de post

Lăsatul secului putea fi și ultima ocazie de petrecere înainte de perioada de post.

În unele sate din Transilvania, tinerii se adunau la joc, cu ceterași, iar seara putea deveni ultima petrecere mai mare până la sărbătorile de iarnă. La casele unde erau fete de măritat se strângeau feciori, iar comunitatea petrecea împreună.

Centrul de Cultură și Artă „Tradiții Clujene” amintește acest obicei și arată că perioada postului era privită ca una de abstinență, răbdare și echilibru.

În alte zone exista hora satului, iar seara era văzută ca un moment de apropiere între oameni.

Uneori se făceau și înțelegeri pentru viitoare nunți

Lăsatul secului avea și o dimensiune socială.

În unele comunități, familiile discutau despre viitoare căsătorii, iar tinerii și rudele lor puteau face planuri pentru nunți care urmau să aibă loc după perioada de post.

În unele sate, Lăsatul secului era un moment în care se făceau asemenea înțelegeri și se întăreau legăturile dintre gospodării.

În timpul Postului Crăciunului nu se oficiau nunți, astfel că această zi devenea și un prag între perioada petrecerilor și cea a postului.

Resturile de la masă nu erau întotdeauna aruncate

În mentalitatea tradițională, mâncarea rămasă după ospăț putea primi o semnificație aparte.

În anumite zone, resturile erau date păsărilor din gospodărie. Acest gest avea în credința populară rolul de a „îmbuna” păsările și de a proteja recoltele.

Aici intrăm însă clar în zona credințelor populare și a ritualurilor vechi, nu a practicilor religioase propriu-zise.

Usturoiul era folosit pentru protecția gospodăriei

Unele dintre tradițiile Lăsatului secului păstrează urme ale unor credințe foarte vechi.

În anumite regiuni, porțile, ușile și ferestrele erau unse cu usturoi pentru a ține la distanță spiritele rele, iar zgomotele puternice sau chiar împușcăturile erau folosite simbolic pentru alungarea acestora.

Acestea fac parte din folclor și din vechile credințe populare și nu trebuie confundate cu rânduiala Bisericii.

În unele locuri, vasele erau întoarse cu gura în jos

Tot din zona credințelor populare vine și obiceiul de a întoarce vasele cu gura în jos.

Se credea că astfel spiritele rele nu se puteau ascunde în ele și nu puteau aduce necazuri familiei.

Din perspectiva de astăzi, astfel de gesturi sunt interesante mai ales ca mărturie despre felul în care oamenii de altădată încercau să explice și să controleze lumea din jurul lor.

Ele fac parte din patrimoniul folcloric, nu din obligațiile religioase ale postului.

Lăsatul secului era o sărbătoare a familiei

Dincolo de mâncare și superstiții, poate cel mai important lucru care se desprinde din toate aceste obiceiuri este faptul că Lăsatul secului aducea oamenii împreună.

Copiii mergeau la părinți, finii la nași, rudele se adunau în aceeași casă, iar vecinii și prietenii puteau fi invitați la masă.

În unele locuri era petrecere, în altele predominau împăcarea și pregătirea gospodăriei pentru post.

Masa nu reprezenta sfârșitul unui răsfăț, ci începutul unei perioade de cumpătare.

Ce putem păstra astăzi din aceste tradiții

Nu mai este nevoie să spălăm vasele cu leșie și nici să le urcăm în pod pentru 40 de zile ca să păstrăm sensul Lăsatului secului.

Putem însă păstra lucrurile care au rămas surprinzător de actuale: masa în familie, vizita făcută părinților sau nașilor, împăcarea după o ceartă și ideea de a începe postul cu mai multă liniște și cumpătare.

O masă cu preparate tradiționale poate fi un mod frumos de a marca ziua, dar nu cantitatea de mâncare este cea care îi dă sens.

În satul românesc de altădată, Lăsatul secului lega masa, familia, comunitatea și pregătirea pentru post. Tocmai această combinație explică de ce atât de multe obiceiuri s-au păstrat până astăzi, chiar dacă unele dintre ele au rămas doar povești spuse de bunici.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!