Daca inainte de 1990, anorexia si bulimia - doua tulburari de comportament alimentar - erau inexistente, astazi medicii psihiatri se confrunta cu astfel de cazuri.

"Desi in Romania aceasta problema nu este vasta, ar putea sa devina, pe masura ce ne apropiem de modelul european occidental", a declarat dr. Andreea Vasilescu, medic psihiatru - Spitalul Universitar Bucuresti. Anorexia - refuzul de a manca, sau bulimia - dorinta de mancare exagerata, urmate de mecanisme compensatorii cum ar fi laxativele, provocarea vomei sau exercitiile fizice epuizante, apar in societatile civilizate, unde exista o abundenta de alimente, dar si o anumita imagine a femeii moderne. Un procent de 1% din adolescente sufera de anorexie si 2-3% din femeile tinere sunt afectate de bulimie.

Abuz alimentar necontrolat

De obicei, pacienta anorexica nu realizeaza ca are o alta problema decat cea de greutate corporala. Mult mai grava. Ea spera sa ajunga la un minimum de greutate si, cu cat tinde sa atinga o greutate mai mica, cu atat imaginea sa corporala i se pare mai perfecta. "Nu vom vedea multe paciente anorexice care sa vina singure la medicul psihiatru si sa solicite ajutor. Eventual, se vor duce la cabinetul medicilor dieteticieni, solicitand sa mai slabeasca. In cazul pacientelor cu bulimie se intampla invers. Ele traiesc problema cu o culpabilitate. De obicei, vin si cauta ajutor fie la medicul dietetician, fie la psiholog, psihiatru sau psihoterapeut. In anorexie, persoana respectiva cauta cu orie pret restrictia alimentara. Mananca foarte putin, pentru obtinerea unei greutati cat mai mici. In plus, apeleaza la anumite mecanisme compensatorii pentru a scadea si mai mult in greutate: isi provoaca varsaturi, isi administreaza des laxative, diuretice si fac exercitii fizice epuizante. De aceea, vedem fete slabe in salile de sport, cu un exces de muschi. Anorexica cauta sa manance cat mai putin, sa-si restranga cantitatea de alimente. In schimb, pacienta bulimica are perioade in care mananca excesiv o cantitate foarte mare de alimente intr-un timp foarte scurt. Ea ajunge sa se simta inconfortabil de plina pana apare sentimentul insatisfactiei corporale. Nu mai are control asupra acestui abuz alimentar. Mananca compulsiv, fara control, exagerat, cantitati mari de alimente care nu sunt legate de senzatia de foame. De asemenea, pacienta cu bulimie aplica, la randul ei, aceste mecanisme compensatorii: laxative, diuretice, exercitii fizice. O alta forma usoara de deviere comportamentala alimentara este binge eating - mancatul compulsiv, simplu, fara mecanisme compensatorii. Aceste persoane vor deveni obeze si vor ajunge in cabinetul medicului dietetician", a explicat dr. Andreea Vasilescu.

Apar la pubertate

Anorexia si bulimia se pot suprapune pe parcursul vietii. In general, devierile comportamental-alimentare apar la pubertate, odata cu formarea imaginii de sine, in perioada in care sexualitatea joaca un rol important. "Nu vom intalni fete cu anorexie in Africa sau in tarile subdezvoltate. Boala apare in tarile civilizate ca o reactie la abundenta de produse alimentare. Pe de alta parte, sunt societati care promoveaza o anumita imagine a femeii - fragila, foarte subtire -, aceea a top-modelului. De asemenea, o alta cauza provine chiar din copilaria pacientelor, si anume din relatia cu mama, in care mancarea juca un rol important. De exemplu, la acel indemn "daca ma iubesti mananca" poate aparea o reactie la pubertate de tipul "nu vreau sa fiu asa cum vreti voi". In perioada de pubertate si adolescenta tanara se cauta pe sine si astfel apar aceste comportamente alimentare", a afirmat medicul psihiatru Andreea Vasilescu.

Refuza sa ajunga
la doctor

Multe femei tin cure de slabire, insa ceea ce desparte o astfel de femeie de una cu probleme comportamentale alimentare este dorinta celei din urma de a atinge o greutate cat mai mica in raport cu varsta si inaltimea. "Acum tine cura de slabire, acum mananca, incep crizele bulimice si daca apare acest tablou avem de-a face cu probleme de comportament alimentar. Totusi, adresabilitatea la medic este foarte redusa. Anorexicele stau acasa si de obicei vin parintii la medic si ne solicta noua sa venim acasa, ceea ce nu se poate. Aceasta deviatie comportamentala este o problema grava care are nevoie de spitalizare. Am avut astfel de cazuri pe care le-am orientat spre Spitalul de Psihiatrie "Prof. A. Obrejia"", a mai spus dr. Andreea Vasilescu.

Viata, in pericol

Consecintele pot fi extrem de grave pana la punerea in pericol a vietii (mai ales in anorexie). Poate sa devina o urgenta medicala si nu doar psihiatrica si, astfel, aceste cazuri cer spitalizare. In bulimie mai apar complicatii legate de varsaturi si de folosirea in exces a laxativelor si diureticelor. Pot aparea tulburari hidroelectrolitice soldate cu eliminari de ioni, cum ar fi potasiul. De asemenea, din cauza agresiunii sucului gastric apar probleme dentare (macinarea smaltului). "Dupa aceste efecte ne putem gandi la un caz anorexie-bulimie", a explicat dr. Andreea Vasilescu. In ceea ce priveste barbatii, la acestia nu se poate vorbi de o anorexie pura. "Daca un barbat are un comportament anorexic, ne putem gandi la alte patologii psihice - delir (ideea ca mancarea nu este in regula) sau o depresie foarte mare", a mai spus dr. Andreea Vasilescu. Atat in bulimie, cat si in anorexie exista mari probleme de imagine de sine, de imagine personala, probleme de incredere in sine. E o continuare a unui ideal care duce spre distrugere. "In mod paradoxal, atunci cand nu mancam dincolo de anumite limite se descarca in organism endorfine, moleculele placerii, iar in timpul infometarii se ajunge la o paradoxala placere a neplacerii, a mai subliniat dr. Andreea Vasilescu.

Doua tulburari asociate
Anorexia si bulimia apar de multe ori asociate. Sunt tulburari de comportament alimentar care implica o problema de imagine corporala, de imagine personala. O pacienta poate intra din anorexie in bulimie si inapoi in anorexie. Exista o diferentiere intre anorexie si bulimie care consta - in primul caz - in negarea bolii.

Tratamentul poate dura ani de zile
Tratamentul consta dintr-un ansamblu de sedinte de psihoterapie, terapie institutionala, ceea ce inseamna reinventarea relatiilor cu ceilalti, cu parintii. De asemenea, se pot prescrie si medicamente antidepresive, in masura in care exista o mare anxietate a pacientei. Tratamentul este variabil si trebuie continuat chiar ani de zile, in functie de gravitatea patologiei.