> Recoltarea ovocitelor. Dupa hiperstimularea ovariana controlata, ovulatia are loc in medie la 35-37 de ore. Recoltarea ovocitelor este efectuata dupa aproximativ 36 de ore (intervalul de timp variaza in functie de tipul de substanta folosita pentru inducerea ovulatiei) si se realizeaza prin aspiratie foliculara.
Punctia se poate realiza pe cale laparoscopica sau transvaginala. Varianta laparoscopica se foloseste rar in prezent, fiind utilizata numai in cazurile in care ovarele nu sunt accesibile pe cale transvaginala.
Punctia foliculara transvaginala de obicei se realizeaza sub control ecografic, este o pocedura simpla, cu sau fara anestezie generala de scurta durata. Tehnica poate fi efectuata in ambulator.
Dupa recoltare, se evalueaza calitatea ovocitelor si se stabileste gradul de maturitate al acestora.

> Fertilizarea in vitro a ovocitelor. Dupa recoltarea spermei, acesta este prelucrata prin diverse metode, cu scopul de a concentra spermatozoizii mobili. Ulterior, sunt incubati timp de 4 ore inainte de fi co-incubati cu ovocitele.
La aproximativ 18 ore dupa inseminare, ovocitele fertilizate pot fi recunoscute prin existenta a doi pronuclei si a doi globuli polari.

> Embriotransferul. In prezent, tendintele programelor de fertilizare in vitro sunt de a efectua transferul la 72 de ore sau mai mult dupa recoltarea ovocitelor. In acest fel embrionii se gasesc la momentul transferului in stadiul de 4 sau 8 celule.
Dupa embriotansfer, insuficienta luteala este tratata prin administrarea de progesteron.
Majoritatea cuplurilor care efectueaza un singur ciclu de fertilizare in vitro nu obtin sarcina dorita. Cei mai multi solicita repetarea ciclului de FIV.

Riscurile procedurii FIV

Cele mai semnificative riscuri ale tratamentului de fertilizare in vitro sunt:
- sarcinile multiple care apar in 10-20% din cazuri (tripletii apar in mai putin de 5% din cazuri);
- leziuni ale vaselor sau intestinelor;
- infectii postoperatorii ale micului bazin;
- stres psihologic semnificativ pe durata ciclului de FIV, accentuat la 2 saptamani dupa embriotransfer, la aflarea rezultatului testului de sarcina;
sindrom de hiperstimulare ovariana (in 10% din FIV), necesitand uneori internarea. Netratat corespunzator, forma severa poate fi cauza de deces prin tromboembolie pulmonara.

Tehnologiile de reproducere umana asistata

 
Tehnologiile de reproducere umana asistata se refera la un numar mare de tehnici ce includ: fertilizarea in vitro (FIV) si embriotransferul (FIV-ET), transferul de gameti in trompa uterina (GIFT), transferul de zigoti in trompa uterina (ZIFT), injectarea intracitoplasmatica de spermatozoizi (ICSI) si crioconservarea. Ele s-au impus datorita esecurilor terapiei conventionale in ceea ce priveste dobandirea fertilitatii.
Dintre toate metodele prezentate, fertilizarea in vitro (FIV) si embriotransferul (FIV-ET) sunt cele mai uzitate, interesul international crescand ca urmare a simplitatii acestor tehnici.

Iata, succint, prezentarea fiecarei tehnici in parte:
1.    Fertilizarea in vitro (FIV) si embriotransferul (FIV-ET) reprezinta cultivarea in laborator (in vitro) a ovocitelor  si spermatozoizilor, fiind urmata de plasarea trancervicala (prin colul uterin) a embrionilor in cavitatea uterina.
2.    Transferul de gameti in trompa uterina (GIFT) reprezinta plasarea directa in trompa uterina a ovocitelor si spermatozoizilor.
3.    Transferul de zigoti in trompa uterina (ZIFT) reprezinta cultivarea in laborator a zigotilor obtinuti prin interactiunea ovocitelor cu spermatozoizii, urmata de pozitionarea directa a acestora in trompa uterina.
4.    Injectarea intracitoplasmatica de spermatozoizi (ICSI) este o tehnica ce implica injectarea unui spermatozoid in citoplasma ovocitului, urmata de transferul transcervical al produsului de conceptie in uter. ICSI se foloseste in cazurile in care spermograma prezinta alterari severe, in urma esecului metodei FIV-ET, etc.