Practic, faptul că oamenii ,,se obișnuiesc" cu un miros nu este un defect, ci abilitatea organismului de a diminua treptat percepția unui miros la care am fost expuși pentru un timp îndelungat (propriul nostru miros, de exemplu).

În spatele cavității nazale există o grupare de celule care alcătuiesc epiteliul olfactiv și sunt legate de o parte a creierului numită bulb olfactiv prin niște nervi la al căror capăt se află câte o celulă receptoare. Moleculele microscopice care circulă prin aer se atașează acestor receptori și generează un impuls electric. Creierul primește acest impuls și astfel apare percepția olfactivă. 

 

Există în jur de 350 de gene olfactive (dintre cele aproape 1000 existente) care se transformă în receptori. Fiecare genă produce un receptor diferit, care reacționează la un anumit grup de molecule cu structură asemănătoare (molecule din cafea, din roșii sau din parfumul lui, de exemplu). O combinație de receptori diferiți activați simultan vor fi percepuți ca un miros nou. În felul aceasta, noi putem simți nenumărate arome. 

 

Acum că știm cum funcționează mecanismul olfactiv, putem înțelege mai bine de ce nu mai simțim un anumit miros după ce am fost expuși un timp la el. Atunci când o moleculă se atașează unei anumite proteine de pe un receptor, generează un cumul de calciu și sodiu, care astupă canalelel ionice menite să transmită impulsul electric. Ca rezultat, doar receptorii stimulați de un miros diferit mai pot fi percepuți. În felul acesta, orice atoma nouă va fi mai puternică, în timp ce una la care am fost expuși mai mult timp va deveni insesizabilă.

Unele magazine de parfumuri au boluri de cafea despre care spun ca ne vor reda simțurile. Teoria din spatele acestei strategii de marketing este cât se poate de fondată. Dacă anumite molecule de parfum ți-au făcut nasul să ,,nu mai funcționeze" și nu mai știi ce parfum să alegi pentru că niciunul nu mai are acesași aromă ca înainte, tot ce trebuie să faci este să miroși cu totul și cu totul altceva, iar nasul tău va fii ,,ca nou".

 

Evident, există avantaje și dezavantaje ale acestei adaptări. Poate că tu te-ai obișnuit cu respirația ta cu iz de usturoi, dar ceilalți nu, iar până acum nu a foat descoperită nicio metodă științifică pentru a ne face conștienți de propriul nostru miros.

 

Așadar, putem rămâne la vechea metodă de a întreba pe cineva: ,,Miros ok?", sperând că persoana interogată ignoră normele sociale și îți răspunde sincer.

Pe aceeasi tema...

• Exerciții fizice într-o pastilă?! Da, vă rog!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!