Unele femei nu ajung sa traiasca placerea coitului sau nu suporta penetrarea. Este vorba de tulburari frecvente, iar femeia trebuie sa apeleze la medic.

Mult timp, tulburarile vietii sexuale a femeii au fost reunite sub termenul global, uneori incarcat de o doza de dispret, de "frigiditate". Acest termen se refera, de fapt, la mai multe disfunctii, cu cauze si tratamente diferite: incapacitatea de a ajunge la orgasm in timpul coitului sau al masturbarii (anorgasmie), incapacitatea de a suporta un raport sexual cu penetrare vaginala (vaginism) si raporturile sexuale dureroase (dispareunie).

Tulburari de orgasm
In general, femeile pot avea placere sexuala si pot ajunge la orgasm prin stimularea celor doua zone erogene primare: vaginul si clitorisul. Unele dintre ele nu ajung la orgasm, indiferent de zona stimulata (anorgasmie totala); altele nu simt placere decat dupa stimularea clitorisului sau a vaginului (anorgasmie partiala). Aceasta incapacitate de a simti orgasmul are rasunet foarte diferit de la o femeie la alta: unele paciente nu sufera deloc, in timp ce altele se simt foarte frustrate. Ca si toate celelalte tulburari de sexualitate, incapacitatea de a simti orgasmul poate fi legata de o boala organica, o tulburare psihologica sau o problema comportamentala sau relationala (cauze numite functionale).

Cauzele organice. Unele sunt comune celor doua sexe, ca diabetul zaharat, bolile neurologice (de exemplu, scleroza in placi), administrarea de medicamente contra obezitatii si hipertensiunii, consumul de substante toxice, mai ales de alcool si tutun. Alte afectiuni responsabile de anorgasmie sunt caracteristice femeii: activitate prea importanta sau insuficienta a glandelor ce sintetizeaza hormonii care intervin in sexualitate (hipofiza, tiroida, glandele suprarenale si, mai ales, ovarele); leziuni sau boli ale organelor genitale, care produc dureri la contactul sexual (de exemplu, sechele dupa epiziotomie, sectionarea mucoasei vaginale si a muschilor superficiali ai perineului pentru facilitarea nasterii, sau inflamarea vulvei); consecinte ale nasterilor, mai ales in cazul unui travaliu prelungit, in care nervii bazinului au fost comprimati de capul fatului.

Cauzele psihologice. Se intalnesc la femeile anxioase sau depresive. Medicamentele psihotrope (ca somniferele, anxioliticele etc.), recomandate uneori, tind sa agraveze tulburarile sexuale, unul din efectele lor secundare fiind diminuarea dorintei.

Cauzele functionale. Sunt legate, dupa caz, de partener sau de diferite circumstante: teama de sarcina; obligatiile profesionale si familiale prea apasatoare; partener nu foarte atragator, care ejaculeaza precoce, are erectii insuficiente, sau partener stangaci; lipsa de intimitate (parintii sau copiii in vecinatate) etc.

Tulburarile de penetrare
Aceste tulburari fac imposibila (vaginism) sau dureroasa (dispareunie) penetrarea penisului in vagin.

Vaginismul. Denumim astfel contractura involuntara, care apare sub forma de spasme, a muschilor perineali si ai coapselor, care face imposibila penetrarea vaginala. Exista vaginism primar, tulburarea survenind de la primul contact sexual, si secundar, atunci cand apare dupa o perioada de relatii sexuale satisfacatoare.

Vaginismul este legat de o boala organica (inflamatie, infectie, malpozitie a organelor genitale, prezenta unui himen rezistent) sau de o tulburare psihologica (nastere dificila, preludiu insuficient, violenta sau stangacie a partenerului, absenta dorintei, viol). Vaginismul si frigiditatea nu se asociaza, femeia putand ajunge la orgasm prin masturbare.

Dispareunia. Reprezinta o durere ce apare in timpul contactului sexual. In functie de afectiunea in cauza, localizarea durerii, momentul de aparitie si intensitatea sunt variabile. Unele femei ajung totusi sa simta placere in timpul raportului sexual, in ciuda durerii. Dispareunia poate fi produsa de foarte numeroase boli genitale.

Durerile la introitul vaginal. Ele sunt legate de cicatricele dupa epiziotomie, de prezenta unor lambouri de himen sau de o inflamatie a vulvei.

Durerile din interiorul vaginului. Acestea pot sugera o infectie cu o ciuperca microscopica (micoza), o inflamatie si o atrofie a peretilor vaginali (care apare dupa menopauza sau dupa cobaltoterapie) sau o lasare a organelor situate in micul bazin (prolaps).
Durerile din fundul vaginului. Acestea pot fi legate de o pozitie anormala a uterului (retroversie), de un fibrom voluminos, de chisturi de ovar sau de sechelele unei interventii chirurgicale pe organele genitale interne, de artroza de sold sau a coloanei vertebrale.
Durerile din micul bazin. Pot fi produse de varice si de ruperea ligamentelor uterului sau de ovulatie dificila.

Simularea orgasmului
Unele femei, incapabile sa ajunga la orgasm, au tendinta de a-l simula, fie pentru a face placere partenerului, fie, pur si simplu, pentru a nu parea "anormale". Conform unor studii, doua femei din cinci recurg la acest artificiu cateodata sau in mod constant. Acest comportament, chiar daca ar fi de inteles, este nerecomandat. El nu face decat sa ascunda problema anorgasmiei, nicidecum sa incerce rezolvarea ei. Este de preferat ca aceasta problema sa fie abordata deschis cu partenerul sexual, pentru a cauta cele mai bune solutii, in cadrul cuplului (de exemplu, pozitii noi in timpul coitului).

Tratamente

In prezent exista diferite tratamente pentru femeile care sufera de tulburari sexuale. Acestea sunt eficiente, cu conditia obtinerii unei cooperari active din partea pacientei si a partenerului sau.

Tulburarile de orgasm si problemele de penetrare se pot trata. Cu toate acestea, femeile care doresc sa-si trateze aceste tulburari trebuie sa fie bine motivate, cooperante si sa fie in conditii fizice favorabile. Tratamentul nu se propune decat femeilor care nu utilizeaza medicamente psihotrope si nu fumeaza; pot beneficia de tratament femeile aflate la varsta fertila care folosesc o metoda contraceptiva eficienta (tratamentul nu se poate face in timpul unei sarcini) si cele aflate la menopauza care urmeaza, daca este necesar, un tratament hormonal. In sfarsit, tratamentul tulburarilor sexuale feminine nu se adreseaza decat femeilor care traiesc intr-o buna atmosfera in cuplu si al caror partener este gata sa participe activ la tratament.

Tratamentul tulburarilor de orgasm
In afara tratarii eventualelor cauze organice (ablatie partiala a tiroidei in caz de hipertiroidie etc.), tratamentul propriu-zis al tulburarii sexuale se face pe doua planuri, general si local.

Tratamentul general. Are ca scop instaurarea sau reinstaurarea unui bun climat de viata si erotic pentru pacienta. El include sfaturi pentru ameliorarea climatului existent in cuplu (sa se petreaca mai mult timp in doi, sa se faca placere celuilalt, sa existe activitati comune etc.), dar si pentru (re)trezirea apetitului erotic al pacientei: aceasta trebuie sa consacre mai mult timp relatiei amoroase, in care zonele erogene secundare (sani, coapse) sa fie stimulate.

Stimularea locala. Pacienta trebuie sa fie de acord sa efectueze sedinte de auto-explorare digitala a clitorisului sau a vaginului, in functie de caz, in conditii favorabile (in pat, in baie etc.), pentru a obtine senzatia de placere. Femeile care nu pot avea orgasm vaginal, dar pe care nu le deranjeaza faptul ca au doar orgasm clitoridian, pot renunta temporar la stimularea clitorisului, pentru a se concentra in vederea obtinerii placerii vaginale.
Reeducarea motrice si musculara locala. Aceasta metoda consta in invatarea de catre pacienta a localizarii, apoi a exersarii muschilor care intervin in placerea sexuala (muschii ridicatori anali si muschii perineali) prin contractii-relaxari, pe care le poate practica singura (de exemplu, prin introducerea in vagin a indexului si a degetului trei, departate "in foarfece" si incercarea de a le apropia) sau impreuna cu partenerul, in timpul coitului.

Tratamentul vaginismului
Este diferit in functie de cauze si poate consta in tratament chirurgical sau antibiotic in caz de malformatie sau infectie, sau in ajutor psihologic specializat in absenta unei cauze organice.
In caz de vaginism primar (femeia nu a avut niciodata raport sexual cu penetrare), se poate recomanda deflorarea chirurgicala, sub anestezie, urmata de dilatarea progresiva a vaginului.
In acest scop, pacienta va introduce in vagin un corp strain (de exemplu, o mesa imbibata cu vaselina) pe care o va lasa pe loc in timpul zilei sau al noptii; dupa ce extrage mesa, poate incerca un contact sexual cu penetrare. Acest tratament este destul de indelungat, dar, ca regula generala, are succes.

In cazurile mai putin severe (penetrare posibila, dar neplacuta), invatarea anumitor practici sexuale (introducerea foarte lenta in vagin a unui deget, apoi a mai multora, de catre partener, apoi, cand pacienta este de acord, a penisului) poate fi suficienta pentru rezolvarea tulburarii.

Tratamentul dispareuniei
Tratamentul bolilor care produc dureri in timpul contactului sexual, sau dispareunie, consta in primul rand in tratarea cauzei: medicamente antiinflamatoare in caz de inflamatie a vulvei, antimicotice in caz de infectie cu ciuperci microscopice (micoza), refacerea chirurgicala a unui prolaps, ablatia unui fibrom etc.
Femeile cu dispareunie de lunga durata pot sa aiba in continuare dureri si teama de contact, chiar dupa vindecare. Acestora li se poate recomanda un alt tratament. El consta in introducerea in vagin, in fiecare seara, a unei mese acoperite cu o substanta grasa (vaselina) si mentinerea acesteia toata noaptea; dimineata, pacienta extrage mesa si poate, daca doreste, sa incerce o penetrare lenta.
Acest tratament se poate adresa si femeilor care au fost victime ale unui viol si care se tem de penetrare.

Rolul parteneruluiNumai femeia care are un partener sexual cu care intretine o relatie stabila poate sa urmeze tratamentul destinat vindecarii tulburarilor sale sexuale. Partenerul trebuie sa-i ofere din timpul sau, sa fie rabdator si, eventual, sa renunte pentru un timp la anumite practici sexuale care ar putea fi la originea tulburarii. El va trebui sa faca un consult medical pentru depistarea si tratarea adecvata a eventualelor tulburari de erectie sau de ejaculare.