Este caracterizat prin coborarea unei portiuni dintr-un organ, a unui organ sau a mai multor organe genitale, ca urmare a unei slabiri a ligamentelor si muschilor de sustinere.

Prolapsul genital consta in coborarea progresiva, in micul bazin, a vaginului sau a unei portiuni din vagin (colpocel) si/sau a uterului (histeroptoza), ca urmare a relaxarii muschilor si a tesutului fibros al perineului (muschii care formeaza baza bazinului), ca si a diferitelor mijloace de suspensie a organelor din micul bazin.

Semne si simptome
Prolapsul genital se manifesta prin senzatie de greutate in portiunea inferioara a abdomenului, de coborare a organelor si dureri lombare. Se intalnesc mai multe stadii ale prolapsului. In primul stadiu, colul uterin coboara in vagin in timpul unui efort, dar isi reia pozitia normala cu usurinta. In stadiul al doilea, dupa efort sau ortostatism prelungit, colul iese prin vulva, dar urca inapoi la disparitia efortului. Vulva poate fi uneori tumefiata. In cazurile avansate, uterul este permanent vizibil in afara vaginului. Uneori, pot sa apara incontinenta urinara, dificultati la urinat sau la defecatie, aspecte ce traduc prezenta concomitenta a unui prolaps vezical, uretral sau rectal.

Cauze
In mod normal, uterul este mentinut in micul bazin de ligamente. Intinderea acestora este cauza cea mai frecventa a prolapsului. Ea poate fi consecutiva unei nasteri (nasterea unui fat voluminos, nastere prea rapida, precipitata sau care produce rupturi perineale, nasteri multiple). O femeie al carei uter este inclinat spre inapoi (retroversie uterina) si nu spre inainte este mai expusa prolapsului. Prolapsul genital se observa cel mai frecvent la femeile de varsta medie, care au mai multi copii, dar se poate intalni si la femeile fara copii si la cele varstnice. Era mai frecvent in trecut, cand femeile aveau mai multi copii, iar starea lor generala nu era atat de buna ca in prezent. Obezitatea agraveaza prolapsul.

Grade diferite
Pot fi intalnite toate gradele de prolaps, de la o deplasare minima, pana la exteriorizarea uterului prin vulva (procidenta). In functie de importanta prolapsului se asociaza uneori si alte deplasari:
- coborarea vezicii urinare pe vagin (cistocel), care jeneaza uneori golirea vezicii atunci cand pacienta urineaza sau provoaca incontinenta urinara la efort;
- alunecarea mucoasei uretrale (uretrocel), care da dureri locale, senzatie de a urina frecvent si hemoragii locale;
- proeminarea rectului in vagin (rectocel);
- coborarea fundului de sac Douglas (situat intre vagin si rect).

In cazul asocierii acestor tulburari, vorbim de ptoza (coborarea sau plasarea anormal de joasa) a organelor pelviene.

Diagnostic
Prolapsul genital este diagnosticat prin examen clinic, uneori cu ocazia unui examen de rutina. Evaluarea starii aparatului urinar poate fi necesara daca este afectata si vezica.

Tratament
Tratamentul este chirurgical. El depinde de natura si importanta prolapsului, de varsta femeii, de calitatea tesuturilor, de existenta sau absenta relatiilor sexuale si de dorinta de maternitate. Exista diferite tehnici de repozitionare a organelor deplasate.

Histeropexia. Consta in fixarea uterului de un element stabil din micul bazin, cu ajutorul unui fir sau al unor benzi. In prezent sunt utilizate doua metode: fixarea de un ligament al primei vertebre sacrale (promontofixare) si incrucisarea ligamentelor rotunde care sustin uterul (histeropexie ligamentara).

Colpoperineorafia. Aceasta interventie chirurgicala isi propune sa redea forma, pozitia si dimensiunile initiale vaginului si perineului. Indicatia sa principala este prolapsul genital cu beanta vulvei, de origine traumatica (cel mai frecvent legat de nasterea unui copil voluminos). Interventia se practica pe cai naturale, pacienta aflandu-se sub anestezie generala sau regionala. Ea permite continuarea unei vieti sexuale normale. Cu toate acestea, se incearca evitarea ei la femeile in perioada de activitate genitala pentru a limita riscul de dureri care apar la contactul sexual.

Histerectomia. In cazurile severe, tratamentul chirurgical este uneori asociat cu ablatia uterului (histerectomie). La toate aceste tratamente se poate adauga tratamentul incontinentei urinare. Printre altele, purtarea unui inel de cauciuc (pesar) plasat in jurul colului uterin, care permite mentinerea pozitiei organelor interne, este recomandata femeilor in varsta sau care nu doresc sa fie operate. Exercitiile pentru musculatura planseului pelvian, care fortifica muschii vaginului, reduc riscul de prolaps uterin.

PesarulDestinat corectarii anumitor anomalii de pozitie a uterului, pesarul este un inel de cauciuc, mai mult sau mai putin flexibil. Introdus in vagin astfel incat colul uterin sa fie central, permite mentinerea pozitiei uterului.Purtarea unui pesar este necesara cand nu se poate efectua operatia pentru prolapsul uterin, la femeile varstnice, de exemplu, in cazul contraindicatiilor legate de anestezie. Pesarul se plaseaza manual in fundul vaginului. Necesita supraveghere medicala regulata si tratament antiinfectios local.