Ce sunt infecțiile urinare, care sunt factorii care contribuie la un mediu propice pentru apariția lor și cum le putem adresa?

Dar mai ales, cum le putem preveni și recunoaște de la primele semne? La toate aceste întrebări găsim răspunsuri împreună cu dr. Păunescu Andrei, medic primar urologie la Clinica de urologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Pius Brânzeu din Timișoara și doctor în științe medicale al Universității De Medicină și Farmacie “Victor Babeș” din Timișoara.

Ce sunt infecțiile urinare și ce le favorizează?

Ca fond, majoritatea infecțiilor au cauze bacteriene (aproximativ 99% din cazuri). Infecțiile fungice și infecțiile virale reprezintă excepții.

Marea majoritate a infecțiilor (numite și cistite) sunt întâlnite la femei, iar cauza acestei discrepanțe majore între sexe este dată de o particularitate anatomică a femeii - și anume lungimea uretrei (canalul prin care femeia urinează) mai concret, e vorba de doar 2,5 cm la femei, comparativ cu aproximativ 13-18 cm în cazul bărbaților. Această diferență majoră face mult mai facilă migrarea bacteriilor (care am văzut că sunt principala cauză al infecțiilor urinare) la nivelul tractului urinar inferior (vezica urinară) unde se fixează la nivelul mucoasei și se divid. Efectul care nu întârzie să apară este instalarea simptomelor de infecție urinară.

Pe lângă această particularitate anatomică, mai există o serie de factori favorizanți în infecțiile urinare sunt reprezentați de: contactul sexual, deshidratarea, amânarea actului micțional (urinatul) sau igiena necorespunzătoare. Toate aceste aspecte din urmă sunt ariile în care putem acționa pentru prevenție.

Consumul insuficient de lichide duce la formarea unei urine foarte concentrate, iar procrastinarea eliberării vezicii urinare poate favoriza dezvoltarea bacteriilor nefavorabile. De aceea se recomandă un consum adecvat de lichid, în funcție de stilul de viață și necesarul cotidian al fiecărui individ (în medie 2- 2,5 l /zi). Aceasta este o masură de prevenție esențială în infecțiile de tract urinar. Aceasta reprezintă baza prevenție ITU. În medie, o persoană care consumă necesarul fiziologic de lichide de-a lungul a 24 de ore, trebuie să aibă între 5-7 micțiuni pe zi, ceea ce îngreunează ascensiunea bacteriilor din mediul exterior către vezica urinară.

Să vorbim despre mit sau realitate: răcitul și baia în piscină

Răcitul, mersul cu picioarele goale sau șederea pe suprafețe reci nu reprezintă o cauză a infecțiilor urinare. Uneori pot apărea simptome specifice în baza unei congestii cu efect tranzitor, dar fără să necesite medicație de specialitate. Deci acesta e un mit.
Pe de altă parte însă, în ceea ce privește îmbăiatul în ape mai puțin curate, infecția urinară poate fi favorizată prin mecanismele descrise anterior. Aceasta e o realitate și trebuie să ținem cont de ea.

Care sunt simptomele specifice ale unei infecții urinare? Cum ne putem da seama ce ni se întâmplă?

Totul debutează cu micționări frecvente și / sau senzație permanentă de a urina însă cantitatea de urină eliminată este foarte mică (polakiurie). Se simte usturime sau chiar durere în timpul urinării, urinare cu sânge (cistita hematurică, durere la nivel hipogastro (deasupra osului pubian).

Să vorbim despre tratament. Când luăm antibiotic și când nu este cazul?

Tratamentul infecțiilor urinare trebuie inițiat și urmărit de un medic specialist (urolog/nefrolog) în urma unor analize specifice. Baza investigațiilor pentru infecțiile urinare este reprezentată de urocultură și sumar de urină, pe care pacientul trebuie să le recolteze la declanșarea simptomelor, înainte de a lua orice tip de medicație. Antibioterapia (tratament cu antibiotic) trebuie inițiată țintit pe baza rezultatului antibiogramei, medicul setând, diferite variații de tratament în funcție de particularitățile pacientului. Nu se recomandă inițierea tratamentului cu antibiotice fără consult de specialitate și fără consult în prealabil.

De asemenea, recurențele infecțiilor urinare pot fi abordate prin diverse metode care implică modificarea stilului de viață (regim igieno-dietetic, hidratare adecvată), tratament antibiotic și terapie complementară pe o perioadă de minimum 3 luni.

Cum prevenim ITU, care este profilaxia eficientă?

Prevenția ITU poate fi realizată prin respectarea unor reguli bazale de igienă, de care aminteam mai sus, hidratare adecvată, iar în cazul pacientelor predispuse la ITU, folosirea unor extracte standardizate în concentrații optime cu efect dovedit pe baza studiilor științifice.

De-a lungul timpului s-au individualizat câteva ingrediente benefice în protecția împotriva infecțiilor urinare cât și în prevenția acestora, printre care enumeram: D-manoza, extractele standardizate de merișor și strugurii ursului. Ce este important de reținut, este că aceste ingrediente trebuie să fie administrate împreună, ele având un efect sinergic și potențându-se reciproc.

Un alt element vital în tratamentul infecțiilor urinare îl reprezintă administrarea de probiotice - fiind cunoscut faptul că în infecțiile urinare este prezent un dezechilibru la nivelul florei bacteriene saprofite (adică acele bacterii bune), fenomen numit disbioză, care scade scutul de apărare al mucoasei vaginale și vezicale.

Folosirea culturilor de lactobacili este indicată în tratamentul infecțiilor urinare având ca rol direct refacerea echilibrului bacterian și păstrarea unui mediu acid la nivelul mucoasei vezicii urinare și vaginale, care nu permite dezvoltarea bacteriană patogenă.

Cum intervenim?

Studiile actuale subliniază faptul că administrarea ingredientelor mai sus menționate scade incidența infecțiilor urinare cu până la 80%, față de tratamentul cu antibiotic ca monoterapie. În plus, e foarte important să știm că administrarea extractelor standardizate mai sus amintite nu influențează rezultatele uroculturii sau sumarului de urină, motiv pentru care se recomandă inițierea tratamentului chiar de la declanșarea primelor simptome.

În cazul unui produs care îndeplinește criteriile amintite și înglobează toate principiile terapeutice discutate, administrarea trebuie inițiată la debutul simptomelor în stadiu acut.