Studiile anterioare nu au reușit să ia în calcul o trăsătură a relațiilor umane: oamenii tind să aleagă parteneri romantici cu trăsături asemănătoare cu ale lor. Constatările confirmă faptul că studiile anterioare au supraestimat în mod substanțial importanța geneticii în determinarea duratei vieții. 

Studiul a fost publicat în revista Genetics, de către o companie a cărei misiune este de a înțelege biologia îmbătrânirii. În cadrul unei populații, oamenii vor varia în mai multe moduri: vor avea înălțimi diferite, precum și culori ale ochilor și durate de viață. Eritabilitatea este o măsură a cât de mult din variația unei trăsături, cum ar fi durata vieții, se explică prin variația din genele oamenilor, spre deosebire de factorii de mediu, cum ar fi alimentația sănătoasă sau exercițiile fizice. Studiile anterioare au estimat că eritabilitatea pentru durata vieții este de 30%.

În noul studiu, cercetătorii au analizat informații de la mai mult de 400 de milioane de oameni. Deoarece oamenii de știință aveau nevoie să cunoască durata de viață a acestor indivizi, studiul i-a analizat doar pe cei care s-au născut în anii 1800 sau la începutul anilor 1900 și care au murit.

O analiză inițială a arătat că atunci când se compară durata de viață a fraților și a verilor primari, eritabilitatea duratei de viață pare să fie de aproximativ 20-30%, similar cu ceea ce s-a descoperit și în studiile anterioare. Și durata de viață a soților tinde să fie similară. Acest lucru poate fi datorat faptului că soții împărtășesc un mediu similar, conform studiului. Pentru că trăiesc în aceeași casă, aceștia pot împărtăși mulți factori non-genetici, de la dietă la obiceiurile de somn, care ar putea influența durata vieții.

 

Aceștia au descoperit că și cumnații și verii din partea partenerului au avut durate de viață similare, în ciuda faptului că, în general, nu locuiau împreună și nu erau rude de sânge. Dar dacă nu au împărtășit un istoric apropiat al familiei sau un mediu similar, de ce rudele prin asociere au avut durate de viață asemănătoare? Setul mare de date le-a permis cercetătorilor să examineze efectul a ceea ce se numește împerechere asortivă, fenomenul prin care oamenii tind să selecteze parteneri care sunt asemănători cu ei înșiși. În cazul în care împerecherea asortativă a fost implicată, ar însemna că factorii care sunt importanți pentru durata de viață tind să fie asemănători între soți. Într-adevăr, cercetătorii au descoperit că este adevărat, iar atunci când au luat în calcul împerecherea asortativă, eritabilitatea duratei de viață a scăzut la 7%.

Cu toate acestea, studiul nu implică faptul că oamenii aleg un partener pe baza duratei lor de viață, deoarece acest lucru ar fi imposibil. 

 

Dar alți factori ar putea fi implicați, inclusiv variabile genetice și non-genetice. De exemplu, dacă avuția este corelată cu durata vieții și oamenii bogați tind să se căsătorească cu alți oameni bogați, acest lucru ar putea face ca durata vieții să fie mai ereditară decât este cu adevărat. Sau dacă înălțimea, o trăsătură care este parțial influențată de genetică, este corelată cu durata vieții, iar oamenii înalți tind să se căsătorească cu alți oameni înalți, atunci acest lucru ar tulbura analiza eritabilității duratei de viață.

Cu toate acestea, constatările nu presupun că nu există gene pentru longevitate. Studiul s-a concentrat pe eritabilitatea duratei de viață la nivel de populație și nu a analizat în mod specific genomul oamenilor.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!