Iata ca in materialul de astazi, in mod special si voit - datorita unor cereri si, nu in ultimul rand, cu ocazia apropierii unor evenimente deosebite - vom trece in revista notiunile generale referitoare la tratamentul chirurgical al corectarii ridurilor faciale, insistand asupra tehnicilor specifice, care astazi sunt larg raspandite si foarte cautate in lume.

Ridurile faciale

In articolul anterior am discutat despre cauzele si aparitia ridurilor in general. Aparitia acestora este o consecinta a procesului de imbatranire, calitatea tesutului de sustinere fiind compromisa cu un grad accentuat de deshidratare, cu modificarea tesutului adipos subiacent.

Oboseala si lipsa unei alimentatii corespunzatoare

Noptile albe, viata dezorganizata, stresul, supararile, fumatul si consumul exagerat de alcool, asociate cu o alimentatie neadecvata si neregulata, saraca in vitamine (fructe, salate...), vor determina aparitia si accentuarea ridurilor fara sa ajungem la varste inaintate...

Structura histologica a pielii si ridurile

Se stie ca, din punct de vedere histologic sau, intr-un limbaj mai simplu, in structura pielii, pe langa celulele de acoperire pavimentoasa, stratul de keratina (epiderm) si pilozitatile care se vad cu ochiul liber, in profunzimea tegumentelor (derm) se afla o multime de elemente si structuri anatomice microscopice, cum ar fi: glandele sudoripare, anexele firului de par, terminatiile nervoase, vasele sanguine, celulele adipoase etc. Toate aceste elemente componente sunt cimentate unele de altele de tesutul de sustinere al organismului, respectiv "tesutul conjunctiv" care, la randul sau, este format din celule, fibre si o substanta amorfa numita "matrix" sau substanta bazala inundata in fluid tisular.

Mortarul viu, fluidul tisular

Acest fluid tisular, substanta intercelulara sau mortarul viu, are aproximativ aceeasi componenta ca si sangele - permite hranirea celulelor, face posibil transportul de oxigen, hrana si reziduri. In structura tesutului conjunctiv de sustinere participa trei tipuri de structuri fibroase: fibre de colagen, fibre reticulare si fibre elastice.

Fibrele colagene la varste mai tinere sunt moi si foarte flexibile, mai putin elastice si rezistente la extindere, caracteristica pe care, in timp si sub influenta substantelor toxice, o pierd.

Fibrele reticulare pot fi numite si prelungiri ale fibrelor colagene, care se ancoreaza in alte elemente structurale, mentinandu-le atasate de restul tesuturilor.

Fibrele elastice din structura tesutului conjunctiv, ce impletesc fibrele colagene, vasele sanguine si tesuturile laxe, isi modifica structura in timp si sub influenta enzimatica, pierzandu-si elasticitatea. Acest lucru duce la scaderea elasticitatii, fapt ce modifica si calitatea pielii.

Tesatura pe o "perna biologica"

Toate aceste trei elemente ale tesutului conjunctiv asigura elasticitatea pielii. Asupra pielii se mai exercita o tensiune permanenta de catre tesutul grasos sau de catre celulele adipoase - o perna biologica, pe care este asezat tegumentul. Acest tesut grasos in timp isi pierde calitatea si volumul; pe masura trecerii timpului nu mai asigura acea tensiune a pielii, accentuand deformarea si aparitia ridurilor.

Intreg organismul imbatraneste, prin urmare pielea nu este singura care isi modifica structura pierzandu-si elasticitatea, ci si celelalte componente structurale ale organismului, cum ar fi musculatura, oasele si organele parenchimatoase, in ale caror structuri intra si tesutul conjunctiv.

Aceste modificari in tegumente, in mod special la nivelul fetei, determina accentuarea exagerata a ridurilor - fenomen observat mai ales la persoanele in varsta, fapt ce determina schimbarea in totalitate a expresiei fetei. Pe acest fond deteriorat al elasticitatii pielii, musculatura fetei contribuie semnificativ la directia liniilor de tensiune.

Liniile de tensiune

Asezarea si sensul de intindere a fibrelor elastice in grosimea pielii produc niste linii specifice de tensiune care pentru prima data au fost descoperite de Dupuytren in 1832. Langer in 1861 descrie extensibilitatea redusa a liniilor de tensiune intr-un sens si capacitatea lor crescuta de extindere exact in sens perpendicular pe linile de tensiune. Gibson in 1967 demonstreaza alinierea fibrelor colagene si elastice in tragere sau exercitarea unei tensiuni, aceste conditii existand in liniile de expresie.

Studiul celor expuse anterior si al liniilor de minima tensiune, asigura chirurgului plastician indicele corect si ghidul pentru aplicarea tehnicii de tratament chirurgical in ceea ce priveste grefarea de piele, sutura si reconstructia zonelor defectuoase, in vederea obtinerii unui aspect postoperator cat mai estetic.

In materialul viitor vom preciza amanuntit ce anume presupune tratamentul cu Toxina Botulinica...