În rândul animalelor, colibaciloza este una dintre cele mai frecvente și periculoase infecții bacteriene, în special în rândul puilor și animalelor tinere.

Colibaciloza este o infecție bacteriană provocată de Escherichia coli (E. coli), o bacterie comună în flora intestinală a oamenilor și animalelor. Deși multe tulpini de E. coli sunt inofensive, unele pot cauza boli grave, afectând tractul digestiv, urinar sau chiar sistemul nervos.

Ce este colibaciloza și cum se transmite?

Colibaciloza apare atunci când tulpini patogene de E. coli pătrund în organism prin alimente contaminate, apă nesigură, contact cu fecale sau mâini murdare. Boala se transmite frecvent pe cale fecal-orală și afectează atât oamenii, cât și animalele. În gospodării, ferme, piețe sau abatoare, condițiile improprii de igienă facilitează răspândirea bacteriei.

Contaminarea poate surveni prin carne crudă sau insuficient preparată termic, lapte nepasteurizat, ouă nespălate, fructe și legume contaminate, dar și prin contactul cu animale infectate. În cazul copiilor mici, al bătrânilor și al persoanelor cu imunitate scăzută, riscul este crescut, iar complicațiile pot fi severe.

Formele bolii la om: de la diaree la infecții sistemice

Cea mai frecventă manifestare a colibacilozei la om este infecția intestinală, care se caracterizează prin diaree apoasă sau cu sânge, dureri abdominale, febră, greață și vărsături. În cazuri grave, pot apărea complicații precum sindromul hemolitic-uremic (SHU), o afecțiune care afectează grav rinichii și poate pune viața în pericol.

Unele tulpini de E. coli pot cauza infecții urinare recurente, mai ales la femei, dar și infecții ale căilor respiratorii, meningite sau sepsis, în special în spitale sau centre de îngrijire. Infecțiile nosocomiale cu E. coli sunt frecvente și dificil de tratat, din cauza rezistenței crescânde la antibiotice.

Colibaciloza la animale: o amenințare în ferme și gospodării

În sectorul veterinar, colibaciloza provoacă pierderi economice semnificative, afectând în special animalele tinere: viței, purcei, pui, curcani și miei. La puii de găină, infecția poate apărea în primele zile de viață și se manifestă prin letargie, diaree, deshidratare și mortalitate ridicată. La viței și purcei, lipsa colostrului sau igiena precară contribuie la declanșarea bolii.

Infecția se poate localiza la nivel intestinal, dar și în plămâni (colisepticemie), în articulații sau în sacii aerieni, ducând la forme respiratorii grave. Animalele bolnave trebuie izolate și tratate urgent, deoarece transmiterea în efectiv se face rapid, mai ales în condiții de stres, aglomerare sau lipsă de igienă.

Diagnostic și tratament în caz de colibaciloză

Diagnosticul se pune prin analize de laborator: coprocultură, urocultură, hemocultură sau analize microbiologice din leziuni. Identificarea tulpinii patogene este esențială pentru stabilirea tratamentului. Deoarece multe tulpini de E. coli au dezvoltat rezistență la antibiotice, se recomandă antibiograma înaintea începerii terapiei.

Tratamentul diferă în funcție de forma bolii. În formele ușoare de diaree, hidratarea este fundamentală, iar probioticele pot ajuta la refacerea florei intestinale. În infecțiile severe, antibioticele trebuie administrate sub supraveghere medicală. În cazul animalelor, tratamentul este stabilit de medicul veterinar și poate include antibiotice, electroliti și măsuri de susținere.

Prevenția colibacilozei: măsuri esențiale pentru oameni și animale

Pentru a preveni colibaciloza, este esențial să fie respectate regulile de igienă personală și alimentară. Spălarea mâinilor, gătirea completă a alimentelor, evitarea consumului de produse crude sau nespălate, igienizarea ustensilelor din bucătărie și consumul de apă potabilă sunt măsuri de bază.

În mediul veterinar, prevenția implică igienă riguroasă în adăposturi, colostrare corectă, controlul surselor de apă și hrană, reducerea densității animalelor și, unde este posibil, vaccinare. Supravegherea sanitar-veterinară și educarea fermierilor joacă un rol esențial în combaterea infecției.

Colibaciloza și problema rezistenței la antibiotice

Unul dintre cele mai mari riscuri legate de colibaciloză este răspândirea tulpinilor rezistente la antibiotice. Automedicația și utilizarea excesivă a antibioticelor, atât la oameni, cât și la animale, favorizează selecția tulpinilor rezistente. De aceea, este esențial ca tratamentele să fie recomandate doar de specialiști, în urma unui diagnostic corect și a unei antibiograme.

Rezistența antimicrobiană este o problemă globală, iar colibaciloza este una dintre infecțiile care reflectă cel mai clar acest fenomen. Fără măsuri eficiente de prevenție și control, bacteriile multirezistente vor deveni tot mai greu de tratat, punând în pericol sănătatea publică.

Colibaciloza nu trebuie ignorată

Colibaciloza este o boală frecventă, dar adesea subestimată. De la diaree aparent banală până la infecții sistemice grave, această boală poate evolua rapid și imprevizibil. Atât în rândul oamenilor, cât și al animalelor, colibaciloza necesită o abordare responsabilă, bazată pe igienă, diagnostic corect, tratament adecvat și prevenție constantă.

Informarea corectă a publicului, educarea fermierilor și respectarea protocoalelor sanitare pot contribui la reducerea incidenței acestei infecții. Într-o lume în care mobilitatea globală și consumul de produse alimentare crește exponențial, protejarea sănătății prin prevenirea colibacilozei este mai importantă ca oricând.