Ce și-ar dori femeile să înțeleagă cei din jur despre afecțiunile cronice
Sănătate · Medicina generala / 11.07.2019

Femeile care sunt diagnosticate cu afecțiuni cronice se confruntă cu o serie de inconveniente, de la dificultatea de a le explica specialiștilor cum se simt până la dubiile sau ignorarea de către familie sau prieteni. Foarte multe dintre ele vor să fie luate în serios și să fie susținute în procesul de refacere.

O afecțiune cronică reprezintă o provocare constantă și un set de simptome care se pot agrava sau modifica în funcție de starea organismului. „Fără să-și dea seama persoanele apropiate de femeile care au primit un astfel de diagnostic le fac să simtă că nu sunt capabile să-și gestioneze viața, dar realitatea este că nu s-au informat cu privire la efectele bolii și ale durerii constante”, spune dr. Kirsten Schultz, psihoterapeut.
Reclamele sau postările care prezintă aceste femei ca și cum ar merita milă nu sunt deloc utile. Același concept se aplică și pentru filme sau știri. Stresul și frustrarea care se pot declanșa ca urmare a acestor atitudini și idei greșite pot înrăutăți simptomele caracteristice, iar femeile aflate în această situație se vor simți izolate sau fără speranță și vor deveni foarte irascibile. 
Pentru a susține lupta femeilor în cadrul procesului de revenire 6 voluntare au detaliat ce și-ar dori să înțeleagă cei din jurul lor.

 
Iată care sunt mărturisirile lor:

 
1. Abbey, 29 de ani, migrene severe atipice, sindromul de ovar polichistic, anxietate

„Aș vrea să realizeze și ceilalți că nu există un tratament care mă va face imediat bine. Nu sunt pregătită și nici nu îmi face bine să mi se prezinte mereu idei ciudate pentru a mă vindeca peste noapte. Chiar nu aștept să mi se spună ce să fac. Am căutat mai multe informații decât oricine altcineva, îmi cunosc organismul și știu ce opțiuni am. Eu am acceptat că voi fi mereu bolnavă și aș vrea să facă și ceilalți același lucru, în loc să-mi spună constant opiniile lor despre cum să mă fac bine sau de ce m-am îmbolnăvit.”

 
2. Jessica, 32 de ani, boala Hashimoto

„Ar fi bine ca toți cei din jurul meu să conștientizeze că o boala cronică afectează toate organele și orice proces din organism. Este posibil inclusiv să ai simptome mai grave decât o altă persoană cu un diagnostic identic.”

 
3. Mila, 21 de ani, sindromul de colon iritabil

„Sindromul de colon iritabil nu este doar un disconfort minor, pe care îl exagerez eu sau medicul. Este o boală care îți poate afecta orice activitate sau relație și nu poate fi vindecat întotdeauna cu ajutorul dietei, medicamentelor sau prin modificarea stilului de viață. Persoanele care se confruntă cu această boală luptă ani în șir pentru a se simți mai bine și nu reușesc mereu.”

 
4. Maggie, 35 de ani, lupus

„Vreau ca toți cei din preajma mea să înțeleagă că nivelul de durere fluctuează. Pot să merg foarte mult într-o zi, iar a doua să am nevoie să stau tot timpul în pat. De multe ori evit să arăt cât de rău mă simt. Poate călătoresc sau lucrez intens, dar nu înseamnă neapărat că mă simt bine. Resimt manifestările problematice în fiecare zi, dar nu vreau să mă plâng. Din păcate acest lucru îi determină pe ceilalți să creadă că nu am probleme reale.”

 
5. Rochelle, 28 de ani, endometrioză

„Ar fi bine să știe și ceilalți că am mereu dureri. Nu dispar niciodată, chiar dacă uneori mă prefac că mă simt bine. În anumite zile este mai ușor să le suport, dar este posibil să devină prea intense și să ajung să mă enervez din lucruri minore. Lucrez full time, deși toți medicii m-au sfătuit să nu fac acest lucru. Atunci când sun și spun că mă simt rău sau când anulez diferite planuri îmi este cu adevărat rău și este posibil să nu mă pot mișca deloc restul zilei. Uneori am nevoie de odihnă totală pentru a putea să continui.”

 
6. Sarah, 24 de ani, artrită juvenilă și sindromul de colon iritabil

„Poate când mă vezi pe stradă arăt normal și nu ai crede că sunt bolnavă, dar în interior mă doare totul. În unele zile nu mă pot îmbrăca, nu pot mânca și nici măcar nu pot rosti un cuvânt. Este și mai greu pentru mine din cauză că locuiesc singură. Din acest motiv apreciez când ceilalți se oferă să mă ajute, dar nu vreau să se depășească limitele pentru că există încă lucruri pe care le pot face singură. Este foarte bine când cineva îmi arată compasiune și mă ajută fără să mă facă să mă simt ciudat.”
Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro