"Numele meu este Nicoleta si as avea o intrebare referitoare la prolapsul de gradul II sau III. Ce este aceasta boala? Este grava? Cum se poate trata?"

"Numele meu este Nicoleta si as avea o intrebare referitoare la prolapsul de gradul II sauIII. Ce este aceasta boala? Este grava? Cum se poate trata?" - Nicoleta, Bucuresti

Dr. Adrian Elisei, raspunde:

Prolapsul valvei mitrale (PVM) - mai este denumit si sindromul clic - suflu sistolic sau sindromul Barlow - este un sindrom clinic obisnuit, dar foarte variabil, determinat de procese patologice diverse ale aparatului valvular mitral. Printre acestea se numara tesutul excesiv sau restant al foitelor mitrale. Este o descoperire frecventa la pacientii care prezinta aspecte tipice de nevroza mediala chistica. La cei mai multi pacienti cu PVM degenerarea mixomatoasa este limitata la foitele valvulare mitrale; foita posterioara este de obicei mai afectata decat cea anterioara si inelul valvei mitrale este adesea mult dilatat. La multi pacienti, cordajele tendinoase alungite, restante, determina regurcitare (adica sangele revine in atriul stang in timpul sistulei ventriculare).

La majoritatea pacientilor cu PVM, cauza este necunoscuta, dar la unii dintre ei aceasta poate fi o boala de colagen determinata genetic, incriminandu-se o scadere a colagenului tip III.
PVM poate fi asociata cu diformitati ale scheletului toracic (similare cu cel din sindromul MARFAN dar nu atat de severe), incluzand bolta palatina mult arcuita si deformari ale coloanei vertebrale toracale si toracelui. De asemenea, PVM poate apare ca o sechela a reumatismului articular acut, in boala cardiaca reumatismala cronica, dupa comisurotomia mitrala, in cardiopatia ischemica, in alte cardiopatii, precum si la 20% din pacientii cu defect septal atrial tip ostium secundum.

Se distinge in prezent o forma primara si una secundara de PVM.PVM primar nu are o etiologie clinic evidenta si este, de fapt, o boala sau poate un grup de boli apropiate, cu transmitere genetica.PVM secundar apare in cardiopatii diverse cu interesarea uneia sau mai multor componente anatomice ale aparatului mitral.

PVM este mai frecvent la femei si a fost observat la o categorie larga de varste dar cel mai obisnuit este intre 14 - 30 de ani. La unii pacienti exista o incidenta familiala crescuta, sugerand o transmitere ereditara.

PVM cuprinde un spectru larg de grade de severitate, incepand de la pacientii care prezinta numai clic si suflu sistolic, cu prolaps usor al foitei posterioare a valvei mitrale, pana la cei cu insuficienta mitrala severa, determinata de ruptura cordajelor si prolaps masiv al ambelor foite. La multi pacienti, aceasta afectiune evolueaza de-a lungul anilor sau deceniilor. Cei mai multi pacienti sunt asimptomatici si ramn asa tot restul vietii. Multi pacienti prezinta durere toracica, dificil de evaluat, ea este adesea iradiata substernal, putin legata de efort si rareori seamana cu angina pectorala tipica.

Desi aritmiile sunt frecevnte, palpitatiile nu se coreleaza intotdeauna cu aparitia efectiva a acestora.

Anxietatea este nu rareori simptomul dominant si imprima acestor bolnavi o corolatura functionala.

Dispneea si astenia au fost atribuite hiperventilatiei psihonevrotice sau spasmofiliei. Desigur, la cei cu insuficienta mitrala importanta pot apare manifestari de insuficienta ventriculara stanga. Spasmofilia asociata a fost frecvent descrisa la tineri, iat tetania latenta prin deficit de magneziu chiar implicata etiologic.

Evolutia naturala a sindromului PVM este, in majoritatea cazurilor, buna. Se apreciaza ca insuficienta mitrala progresiva apare aproximativ in 15% din cazuri. Se pare ca la barbatii care efectueaza o munca fizica, insuficienta mitrala severa, necesitand interventie chirurgicala, este mai frecventa decat la femei. Uneori survin microembolii ("chegulete") cerebrale, determinate, probabil, prin trombi (cheaguri) plachetari, ce se traduc prin fenomene de focar: semipareza, episoade ischemice tranzitorii etc.

Aritmiile atriale si/sau ventriculare sunt alte complicatii care pot surveni si pot favoriza accidentele embolice.Endocardita bacteriana complica, uneori, formele "suflante", dar numai exceptional cele cu element izolat sau mute (Atentie, deci, la tratarea corecta a oricarei infectii virale/bacteriene, in special!)Tratament:
Cazurile asimptomatice de PVM, mai ales daca nu au suflu la examenul fizic nu necesita tratament. Adeseori psihoterapia este pe cat de utila, pe atat de dificila, bolnavii fiind alarmati printr-o comunicare intempestiva anterioara a diagnosticului. Administrarea tarnchilizantelor este, adesea, utila. In formele simptomatice combaterea durerilor precordiale si a palpitatiilor este obiectivul promordial. In cazurile cu tetanie latenta prin deficit de magneziu, asocierea magnezioterapiei (Magne B6) a fost gasita eficace de catre unii autori.

La bolnavii care au avut accidente vasculare tranzitorii, este utila terapia antiagreganta plachetara (Aspirina) sau chiar anticoagulanta (Trombostop, Sintrom).Formele severe, cu insuficienta mitrala severa, beneficiaza de interventie chirurgicala, de reconstructie a valvei mitrale.