Copii, adolescenti, parinti si bunici - toti se agita. Cumpara caiete, ghiozdane, haine, pantofi "pentru scoala". Acasa se invelesc caiete si manuale, se trag linii, se aranjeaza penare, ceasul desteptator va suna de azi din nou la ora 7. Vacanta s-a terminat! Am ramas cu putin bronz de la mare, amintiri, mici obiecte cumparate din diferite locuri, prieteni pe care ni i-am facut in aceasta vara...

Pe strada, ca si in magazine si acasa, - tot atata agitatie. Vanzarile de flori ating si ele cifre record. Sa intram, asadar, impreuna in curtea scolii... Vedem multi copii imbracati frumos, mame cu buchete de flori care nu mai prididesc sa-si aranjeze micutii asteptand sunetul clopotelului, copiii mai mari rad, se pupa si povestesc peripetii din vacanta, profesoare imbracate si ele ca pentru prima zi de scoala. Directorul va spune cateva cuvinte prin care sa deschida anul scolar, apoi... in clase... Copiii au intrat, cei mici incolonati cu invatatoarea in frunte, cei mari alergand si razand, altii mai retrasi sau nebagati in seama de colegii lor merg cu pas agale... parca n-ar intra... "Of, iar scoala!"
    
Am ramas in curte, parintii celor mici vorbesc intre ei "Cum e invatatoarea asta?", "Ce ati auzit despre ea?", "La ce ora termina astazi?", "Oare cand va fi sedinta cu parintii?". Daca ne dam mai aproape, vedem ingrijorare pe fetele unor mamici, se intreaba cum se vor descurca micutii, se tem ca cei mari sa nu-i loveasca. Una dintre ele are o fetita in clasa a II-a. Fetita a plans aseara si a spus: "Nu mai vreau la scola. Scoala e urata. O urasc!". Mama a incercat s-o linisteasca, i-a cumparat cel mai frumos penar ca s-o convinga sa vina la scoala. Ce este oare in sufletul ei? Dar in sufletul fetitei? De ce e urata scoala?

Mama spune ca a ajutat-o toata clasa intai la lectii, ca avea teme multe si nu mai apuca sa iasa la joaca. Mama ar vrea ca fetita sa aiba rezultate bune, dar serile devenisera un chin: copilul plangea, parintii tipau, foile zburau din caiet, ore intregi... Ea nu gaseste o explicatie pentru toate astea, dar a incercat in toate felurile "sa fie bine". Despre fetita spune ca este inteligenta, ca a invatat sa scrie si sa citeasca, ca nu are probleme cu matematica. Totusi, in fiecare dimineata sustine ca o doare capul, burta, ca-i e ameteala, ca-i vine sa vomite. Mama cauta vinovati. Sa fie invatatoarea prea severa, sa fie ei, parintii, prea insistenti, prea exigenti, sa fie copila prea lenesa sau prea sensibila? "Daca as afla ce-i in capul ei...", ofteaza mamica.

Intr-adevar, ar fi cazul sa facem un drum catre propriul nostru copil, nu doar pentru a afla ce-i in capul lui, ci si ce simte, ce crede, ce-si doreste, ce nu-i place, ce-l face sa sufere. Doar asa ne putem apropia de momentul in care vom intelege impreuna ce se intampla. De-abia cand renuntam pentru cateva momente la cearta, pedeapsa, recompensa, note, laude putem sa auzim ce spune copilul nostru. Iata cat de mare s-a facut! Parca nici nu l-am vazut preocupati fiind de cumparaturi, ore, teme...

Fie ca e in clasele primare, fie ca este la liceu, pentru orice copil scoala poate fi o placere sau un chin. Poate sa astepte ziua de maine cu nerabdare pentru a-si intalni colegii, sa se apuce singur sa faca exercitii pentru concursul de matematica sau sa planga in fiecare dimineata sau sa fie la internet in loc sa fie la liceu.

Sa incercam sa ne apropiem de copilul nostru si de ce este inauntrul lui, sa-i dam posibilitatea sa-si exprime temerile, bucuriile, planurile, invidia, antipatia, entuziasmul, sa puna in cuvinte inca de cand este mic ce simte fata de alte persoane, de situatiile noi din viata lui, cum simte efortul pe care trebuie sa-l faca uneori, cum simte bucuria de a rezolva un exercitiu greu, cum se intelege cu colegii lui, ce ar vrea sa devina cand va fi mare...

Am vorbit mult, ne-am luat cu vorba si iata ca micutii deja au iesit. Prima zi de scoala este mai scurta. Din nou galagie in curtea scolii. Mamele isi revad copilasii, le iau ghiozdanele din mana si ii intreba: "Ei, cum a fost azi?"...

de Anca Pietraru, psiholog in cadrul CPAP