Adesea auzim copii, in special fetite care isi spun "secrete". Ba uneori ne spun si noua, la ureche, cu o figura complice...secretul lor. Este semnul ca ne-am imprietenit sau ca-si doresc sa ne faca partasi la gandurile si trairile lor.

Oare ce este un secret? Si de ce este atat de prezent in viata si limbajul copiilor? Va amintiti daca aveati secrete cand erati mici?

In mod firesc, ne gandim ca secretul este o informatie pe care vrem sa o pastram sau sa o impartasim doar anumitor persoane. Care sunt aceste persoane? De obicei cele pe care le simtim apropiate, in care avem incredere sau speram sa ne ajute. Indiscutabil ca notiunea de "secret" este strans legata de cea de "a ascunde". Si ajungem astfel sa ne intrebam : "Ce au copiii de ascuns?", "Care sunt acele lucruri la care tin atat de mult incat nu vor sa le imparta cu toata lumea, sa le faca publice?", "Cine sunt cei carora copiii le spun secretele lor?", "Ce rol au secretele in viata copiiilor nostri?".

Sigur ca experientele fiecaruia sunt unice si ceea ce un copil considera un secret, pentru altul nu este decat un lucru banal. Pentru ca, practic, nu continutul face din ceva un secret ci starea afectiva resimtita fata de acel continut. Daca acest ceva ne impresioneaza, ne atinge intimitatea, ne aminteste de ceva pretios sau "de pastrat", sau il consideram intr-o anumita masura periculos, il vom considera un secret si-l vom imparti doar cu cei care in care avem incredere, care ne asigura de confidentialitatea lor.

Auzim adesea parinti care spun: "Copiii nu au voie sa aiba secrete!", "Copiii trebuie sa spuna tot parintilor!". Intelegem din aceste fraze ca unii parinti simt o oarecare teama fata de lucrurile pe care proprii lor copii le pazesc asa de bine, le ascund... Ca uneori considera periculos sa nu stie anumite lucruri despre cei mai mici membrii ai familiei... Ca simt gelozie fata de cei carora copiii le impartasesc secretele lor...

Sigur ca fiecare dintre noi are o intimitate fizica si psihologica pe care tinde sa o pastreze si sa nu permita incalcarea ei de catre oricine. Ne punem acum intrebarea la ce varsta copilul ajunge sa-si formeze acest "spatiu personal",  in care intra cele mai intime ganduri, senzatii, trairi.  Sigur dupa ce copilul incepe sa vorbeasca bine, incepe sa aiba preferinte in ce priveste adultii si copiii, jocurile si alte lucruri, adica exact atunci cand personalitatea incepe sa se formeze. Aceste secrete sunt poate un fel de a spune: "Acesta sunt eu, diferit de voi!", "Acestea sunt lucrurile mele, doar ale mele!", "Acestea sunt persoanele in care am incredere!". Este un moment important in viata copilului pentru ca este legat de dezvoltarea multor capacitati psihice, cognitive, afective relationale. Copilul are clar in minte care este secretul, acesta este formulat in cuvinte, de asemenea este insotit de o stare afectiva speciala (poate teama, poate excitatie, poate indoiala, poate bucurie), cauta persoane carora sa-l impartaseasca.

- O multime de procese care sunt importante pentru dezvoltarea lui ca fiinta autonoma.
- Un pas important in constientizarea intimitatii.
- O delimitare de gandurile si sentimentele celorlalti.
- O apropiere de anumite persoane, inceputul "prieteniei", "increderii".
    
    de Anca Pietraru, psiholog CPAP

Psihologul Anca Pietraru va asteapa in fiecare luni, intre orele 10.00- 17.00, in direct pe forumul TopSanatate.ro, pentru a discuta despre micutii dumneavoastra!