Tot mai des intalnim situatia in care copilul sta doar cu mama pana la 2-3 ani. Mama spune ca nu are cu cine lasa copilul sau ca acesta nu sta cu altcineva, ca mananca doar cu ea, ca nu are incredere intr-o alta persoana sau ca micutul plange si nu-l poate desprinde cu niciun chip.

Toate bune si frumoase pana in momentul in care situatia incepe sa devina deranjanta. Mama este din ce in ce mai obosita, nu poate iesi nicaieri pentru ca cel mic nu sta cu altcineva sau ea nu il poate lasa. In plus, mamica incepe sa se gandeasca cu ingrijorare la terminarea concediului de maternitate. Ce se va intampla atunci? Copilul are doar 2 ani si gradinitele il primesc de-abia de la 3...Cu cine il va lasa? Daca nu va manca? Ea va sta mereu cu grija la serviciu...

Astfel pusa problema este destul de tarziu pentru a gasi o solutie multumitoare pentru toata lumea. Pe de alta parte exista intr-adevar diferenta mari intre copii: unii acceptand cu usurinta dupa varsta de 1 an sa ramana cu altcineva sau sa se joace cu copiii, pe cand altii stau lipiti de mama. Vedem asta cel mai adesea in parc, auzim mame care se plang ca au incercat sa lase copilul cu o ruda sau o vecina pentru a pleca in caz de nevoie dar vedem si copii care nu reusesc sa se acomodeze atunci cand sunt dusi la gradinita. Astfel incat, desi intentiiile sunt bune, rezultatul nu este pe masura lor.


Ce se intampla?

In fiecare ca particular, mama are motivele ei pentru care fie se teme ca cel mic sa nu pateasca ceva, fie nu are incredere in nimeni, fie este ea insasi foarte lipita de copilul ei si o ingrozeste si un timp scurt in care n-ar fi impreuna. Adesea, partenerul este foarte mult plecat, ocupat cu serviciul sau nu se ocupa de copil nici cand este acasa.

Rudele sunt departe sau mama nu are o relatie suficient de buna cu ele. Astfel ca primii ani, mama este singura care sta cu copilul. Separarea devine pe z ice trece tot mai dificila pentru ca micutul nu-si dezvolta abilitati de relationare cu ceilalti, se teme de ei, nu invata sa se bucure de prezenta altor personae. Pentru acesti copii, intrarea in gradinita poate lua infatisarea unei tragedii. Deoadata cateva ore fara mama! Cu atat mai mult cu cat si mama se desprinde cu lacrimi in ochi de usa gradinitei in spatele careia plange micutul ei.


Ce simte copilul?

Copilul se simte in siguranta cu mama lui. Prezenta ei este la fel de importanta ca hrana si aerul pentru mica fiinta de doar cateva zile sau cateva saptamani. Doar ca odata cu laptele si caldura mamei, cu mangaierile, vocea sau privirea ei, copilul primeste si toate emotiile ei, temerile sau tristetea, ingrijorarea sau neincrederea. Astfel daca mamei nu-i place sa mearga in locuri noi, are rezerve fata de persoane straine, crede ca mai bine ca ea nu poate face nimeni sau se simte vinovata sa lase copilul cu altcineva, copilului ii va fi foarte greu sa invete sa comunice cu alti oameni, sa-i cunoasca, sa nu se teama de ei.


Ce e de facut?

Chiar daca va ganditi ca este dificil pentru o alta persoana sa stea cu copilul vostru o ora, chiar daca va vine sa amanati acest moment sau nu gasiti o persoana potrivita, ganditi-va ca totusi ca alte mamici si-ar lasa copilul cu voi si incercati sa le rugati sa stai pe rand cu copiii. Si rudele sunt o solutie buna sau alte persoane din anturajul vostru. Cu un copil care merge bine in picioare, o prietena, sora sau vecina se poate juca foarte bine pana va duceti la cumparaturi. Inceputul este astfel facut! Cu siguranta ca si voi v-ati descurca cateva ore cu copilul unei prietene...

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI