Adesea copiii se afla intr-o pozitie dificila. Pozitie - pentru ca sunt efectiv la mijloc, petrecand o parte din timp in casa, cu familia si o parte din timp in afara casei, la scoala, in parc sau in alte locuri, impreuna cu oameni straini de familie, copii si adulti.

Aceasta trecere, iesirea si intrarea in casa si in mediul familial este uneori usor de facut, alteori destul de greu. Dificultatea tine atat de capacitatea de adaptare a copilului, cat si de "diferentele" dintre familie si restul lumii.


Prima iesire "in lume"

Pentru unii copii aceasta trecere se face treptat, prima iesire este de obicei cand merg la gradinita. Dar pentru copiii care au bunici in aceeasi localitate sau alte rude, este si mai simplu pentru ca sunt obisnuiti si cu alte medii decat cel strict al parintilor sai. De multe ori copiii vorbesc despre aceasta diferenta: "Mama face altfel mancarea decat bunica", "La matusa am alte jucarii decat am acasa"... Ei sesizeaza inca de mici aceste deosebiri si se obisnuiesc cu ele ca atare. Inteleg ca fiecare familie, fiecare cuplu are anumite obiceiuri legate de mancare, de masa, de somn, de distractie, legate de curatenie, de tot felul de activitati. Acestor copii le va fi usor sa se acomodeze la gradinita cand vor gasi o alta mancare sau o alta ora de culcare. De asemenea, in tabara cand vor respecta programul impus de profesor, in cantonament sau impreuna cu o alta familie.


Pot aparea probleme de adaptare

In alte cazuri insa, copilul nu are ocazia de a intra in contact cu mai multe familii, cu mai multe obiceiuri diferite si cunoaste doar ce a trait impreuna cu parintii sai. Nu are nicio reprezentare despre cum fac, simt sau traiesc alte familii sau isi imagineaza ca este "la fel". In aceste cazuri, apar asa-numitele probleme de adaptare: copilul nu mananca la gradinita pentru ca mancarea e altfel decat cea facuta de mama sa, nu doarme pentru ca nu poate decat in camera lui, este mirat sau se retrage cand intalneste copii care se manifesta altfel decat el si parintii lui. Orice "diferenta" devine un obstacol.

Parintii sesizeaza mai devreme sau mai tarziu aceste aspecte si adesea ajung ei insisi intr-o dilema. Isi dau seama ca cel mic este "prea" obisnuit cu ceva anume si ca are dificultati de a invata altfel, de a se juca, de a vorbi, manca sau se distra in alte modalitati decat cele cunoscute. Aceasta problema poate insa sa rezulte dintr-un sistem rigid pe care familia il are si il aplica celui mic. "Asa ceva nu se face", "Mancarea trebuie sa fie asa", "Nu este bine sa vorbim despre asa ceva" etc. Acestea actioneaza ca mediu, ca obisnuinta dar si ca interdictie. Ca si cum deopotriva cu acest "asa este bine" din familie, vine si "altfel este rau", care nu este spus explicit dar copilul se fereste sa faca altfel, sa manance altceva, sa vorbeasca anumite lucruri, sa actioneze in moduri despre care stie sau banuieste ca nu ar conveni parintilor sai. Atunci el este intr-adevar la mijloc, prins intre ceva al familiei, acceptat, si altceva, al societatii, scolii, gradinitei, despre care banuieste sau stie ca nu ar fi acceptat de familia sa.
 

Timid la scoala - jucaus acasa

De aici, plangerile parintilor care spun despre copilul lor ca este foarte timid si retras la scoala si foarte jucaus si vorbaret acasa. Parintii vor sa ajute copilul dar nu stiu cum. Incearca sa-l incurajeze sa fie sociabil cu copiii, sa intre in vorba, sa arate ce stie, sa exprime dar el nu poate. Unii dintre parinti sesizeaza ei insisi diferentele dintre mediul familial si cel din afara familiei. Uneori asta ii enerveaza si exprima nemultumirea lor: "la gradinita nu se ocupa de ei, ii lasa de capul lor", "in tabara este mancare proasta", "la scoala nu le preda bine, nu le explica si copiii nu inteleg". Copilul este la mijloc, intre explicatiile parintilor si cele ale invatatoarei, intre modul in care ei il invata sa scrie, sa deseneze sau ii explica anumite lucruri si modul in care scoala o face. Are tendinta sa faca pe placul fiecaruia si parintilor sa le spuna asa cum le place lor, iar la scoala sa faca asa cum i se cere acolo. Asta il imparte in doua parti, ceea ce este extenuant pentru un copil si determina o atitudine plina de precautie daca nu cumva chiar de teama.

La fel se intampla si cand copilul ajunge acasa cu expresii, actiuni, manifestari din alta parte si este certat de parinti sau ii sunt interzise. Parintii il pun astfel sa faca o alegere imposibila "noi sau ceilalti", in care copilul trebuie sa aleaga si implicit sa renunte. "Ori faci ca ceilalti ori faci ca noi".
 
Situatia se mai intalneste si in cazul unui conflict sau a unei separari in familie, cand parintii sunt total impotriva modului in care procedeaza bunicii sau in cazul in care parintii sunt separati, divortati. Fiecare parte o acuza si o critica necontenit pe cealata, iar copilul este mereu la mijloc.

Asteptam opiniile, parerile si experietele voastre legate de modul in care ati reusit voi si copiii vostri sa faceti trecerea intre familie si in afara familiei.