Parintii sunt, de regula, primii care observa daca un copil are sau nu probleme de comportament. Cu toate acestea, este dificil pentru un parinte sa apeleze la un ajutor profesionist, de aceea un prim pas este mai degraba incercarea de a discuta cu copilul. In cazul in care cel mic se arata retinut, parintele ar putea discuta cu un adult apropiat micutului, cum ar fi dirigintele, invatatorul, un profesor, etc. Desi acesti pasi sunt simpli, ei rezolva de multe ori problemele din familie.

Semne care indica daca este nevoie de evaluare de specialitate:

La copiii mai mici

• Situatie scolara proasta in ciuda efortului depus;
• Anxietate sau neliniste care se manifesta prin refuzuri de a merge la scoala sau a se duce la somn;
• Hiperactivitate;
• Cosmaruri persistente;
• Tendinta de razvratire sau agresiune;
• Crize de isterie inexplicabile si frecvente.  

Preadolescenti si adolescenti

• Schimbari in situatia scolara;
• Incapacitate de a face fata problemelor zilnice;
• Schimbari in obiceiurile alimentare si in programul de odihna;
• Stari de depresie sustinute de o atitudine negativista, legata de un apetit de mancare scazut, de probleme de somn sau ganduri de suicid;
• Abuz de alcool si droguri;
• Teama continua de a deveni obez/a fara a avea nicio legatura cu greutatea reala;
• Cosmaruri persistente;
• Comportament distructiv la adresa sa sau a altor persoane;
• Dorinta de a fugi de acasa;
• Ganduri ciudate sau un comportament neobiosnuit;
• Subminarea autoritatii celor mari.