Sănătate. Fertilizarea in vitro şi riscul apariţiei cancerului. Mit sau adevăr?

Fertilizarea in vitro este un tratament din ce în ce mai frecvent în rândul cuplurilor care nu pot concepe. De la an la an numărul ciclurilor FIV creşte în toată lumea, pentru unele cupluri această terapie fiind ultima variantă de concepţie cu propriile ovocite.

Istoria stimulărilor ovariene pentru fertilizare in vitro începe relativ recent, primele încercări datând de mai puţin de 3 decenii încoace. Încă de la început s-a pus problema dacă tratamentul de stimulare ovariană pentru FIV este sau nu dăunător, dacă provoacă sau nu provoacă cancer.

Informaţiile sunt diverse, majoritatea neavând la bază studii de cercetare clinică corecte şi acreditate.

În ce constă un tratament hormonal complet de fertilizare in vitro?

După toate investigaţiile efectuate, pacienta primeşte tratamentul hormonal de stimulare ovariană, conform unor protocoale, rolul acestuia fiind de a dezvolta mai mulţi foliculi, deci mai multe ovocite (ovule – popular). De regulă fiecare folicul conţine un ovocit (dar sunt şi cazuri de foliculi goi), aflăm de la Dr. George Vasilescu, Medic primar obstetrică ginecologie şi specialist în medicina anti-aging la Columna Medical Center.

În mod natural, pe un ciclu nestimulat, se dezvoltă un singur folicul (cu un singur ovocit), folicul care se va sparge (ovulaţia). Concluzia este că stimularea ovariană are drept scop ovulaţiile multiple. Numai că acest lucru nu se produce întrucât cu aproximativ 4 ore înainte de producerea ovulaţiei, foliculii se puncţionează şi se extrag ovocitele, acestea fiind fertilizate în laborator, obţinându-se astfel embrioni. Este nevoie de mai mulţi embrioni întrucât nu toţi se dezvoltă în acelaşi mod, unii dintre ei chiar oprindu-şi multiplicarea în laborator.