Dermatita periorala este o afectiune cutanata inflamatorie intalnita frecvent la femei si copii. Se caracterizeaza prin aparitia de papule (mici proeminente) rosii si pustule localizate perioral.

Dermatita periorala este o afectiune cutanata inflamatorie intalnita frecvent la femei si copii. Se caracterizeaza prin aparitia de papule (mici proeminente) rosii si pustule  localizate perioral.

 

Din ce cauza apare?

S-a stabilit o relatie de cauzalitate intre utilizarea neadecvata de creme pe baza de corticoizi in regiunile respective si aparitia dermatitei periorale. Alte cauza pare a fi o reactie alergica la componentii pastei de dinti sau a apei de gura. Desi in trecut dermatita periorala era considerata o forma de rozacee, in prezent este acceptat faptul ca sunt doua entitati distincte, desi aspectul poate fi similar.

Femeile sunt cel mai des afectate (in special grupa de varsta 16-45 de ani), insa in ultimul timp afectiunea a devenit relativ frecventa si la copii.

 

 

Semne si simptome

Leziunile apar sub forma de papule eritematoase, vezicule si pustule grupate la un loc. Desi in general afectiunea este simetrica, pot exista si cazuri cu afectare unilaterala.

Localizarea poate fi periorala, perinazala sau periorabitala. Leziunile sunt deseori dispuse pe un fond cutanat eritematos si ocazional pot aparea scuame. Rareori, sunt insotite de senzatie de arsura si mancarimi, asociate cu intoleranta fata de produsele cosmetice.

 

 

Ce complicatii pot sa apara?

Dermatita periorala este de obicei o afectiune autolimitata, cu o durata a episodului acut de saptamani si remisiune spontana pe parcursul catorva saptamani-luni. Daca diagnosticul este interpretat ca dermatita alergica sau dermatita seboreica si tratat cu corticosteroizi, dermatita periorala este agravata, iar durata sa poate fi prelungita la luni-ani de zile.

 

 

Optiuni de tratament

Cel mai important principiu al terapiei este interzicerea aplicarii locale a produselor pe baza de corticosteroizi. Daca afectiunea a fost tratata cu corticosteroizi, inainte de intreruperea  acestora, se poate folosi temporar o crema cu concentratie joasa de corticoizi, pentru a evita un puseu de agravare.

Tratament local

• metronidazol sub forma de gel 0,75 (aplicat de doua ori pe zi) sau 1% (o data pe zi);
• eritromicina sub forma de gel 2% aplicat de doua ori pe zi.

Tratament sistemic

• minociclina sau doxiciclina 100 mg zilnic pana la disparitia leziunilor, apoi 50 mg pe zi inca doua luni;
• tetraciclina 500 mg de doua ori pe zi pana la remisiune, apoi 250 mg timp de doua luni aditionale.

In general, terapia topica trebuie sustinuta si pe cale generala. Numai in cazurile foarte usoare este suficient tratamentul local.