Pentru orice mama, cuvintele din titlu reprezinta scenariul unui film de groaza. Cum adica, este gravida? Dar ea insasi este inca un copil! Cum s-a putut intampla asa ceva? Cu siguranta nu esti pregatita sa devii bunica - si cu atat mai putin, fiica ta nu este suficient de matura pentru a deveni mama. Avort? Nu este o solutie prea fericita, nici macar in contextul in care sarcina si nasterea atrag dupa sine intreruperea temporara a scolii. Dar pana la urma, este o problema de optiune... Nu ne propunem sa pledam pentru pastrarea copilului sau pentru chiuretaj, ci sa-ti prezentam un mini ghid, care iti va fi foarte util in cazul in care micutul va aparea pe lume.

Ce simti tu?

Indiscutabil, este o veste socanta. Schimbarile care vor aparea, tot mai multe, tot mai radicale si intr-un ritm din ce in ce mai alert, sunt bulversante. Si inca este prea putin spus. Veti fi coplesite amandoua de enormitatea acestei noi responsabilitati, insa trebuie sa fii alaturi de ea si sa o ajuti.

Cand iti da "marea veste", impune-ti sa-ti pastrezi calmul. Este esential! Aceasta, in ciuda faptului ca emotiile si sentimentele sunt amestecate: de la soc si dezamagire (pentru ca ti-a inselat increderea), la regrete si ingrijorare in legatura cu viitorul. Unii parinti se simt vinovati, gandindu-se ca nu au fost suficient de aproape de fiica lor si nu i-au vorbit destul despre masurile de prevenire a unei sarcini. Altii sunt jenati - refrenul lor fiind "Ce va spune lumea?".

Indiferent in ce categorie te incadrezi, este important sa realizezi ca fiica ta are nevoie de tine mai mult ca oricand. Comunicarea si increderea reciproca sunt foarte importante. Pentru a o putea sprijini pe ea, gestioneaza-ti propriile trairi. Da, ai dreptul sa fii dezamagita si chiar furioasa, este normal. Insa trebuie sa ai taria de a depasi aceste stari. Nu gandi egoist! Nu tu esti persoana cea mai vulnerabila din acest cadru. Daca simti nevoia, discuta cu o terta persoana (de preferat, cineva din afara familiei, pentru ca este mai detasat) si impartaseste-i tot ce ai pe suflet.


Ce simte ea?

Pana acum cateva saptamani, principala ei preocupare era: "Cum sa ma imbrac in seara asta la discoteca?" si cum sa intre in gratiile baiatului de care-i placea. Acum, se confrunta cu greturile matinale si merge cu regularitate la medic pentru controale de rutina. Lumea ei s-a intors pe dos.

In majoritatea cazurilor, adolescentele nu-si doresc sa ramana gravide, sarcina fiind un accident, asa ca nu este de mirare ca la inceput sunt inspaimantate. Fiindu-le teama de reactia parintilor, aleg sa nu spuna nimic, iar cand sarcina devine vizibila, este prea tarziu pentru a se mai putea interveni.

Tocmai de aceea este de dorit sa ai o relatie cat mai buna cu fiica ta, sa fiti apropiate si sa ai siguranta ca intre voi nu exista secrete. Aspectul acesta este important inclusiv din punct de vedere al sanatatii. Organismul unei adolescente nu este inca dezvoltat pe deplin, iar sarcina comporta in acest caz o serie de riscuri suplimentare. Hipertensiunea arteriala, anemia, complicatii la nastere sunt numai cateva exemple. De aceea, cu cat o duci mai devreme la doctor, cu atat mai bine.

Bineinteles ca sarcina atrage dupa sine schimbari din toate punctele de vedere: stilul de viata, regimul alimentar, exercitiile fizice (plimbari usoare, inot - in primele luni -, exercitiile Kegel, etc). Dar dincolo de aceste aspecte, de care tine cont in general orice gravida, adolescenta se confrunta si cu stresul.

Unele fete sunt furioase pe micutul nenascut, despre care considera ca le "strica" intreaga viata - ceea ce explica de ce multe adolescente isi neglijeaza copiii. Pe langa faptul ca ai datoria de a discuta cu ea in acest sens, n-ar fi rau sa vorbesti si cu obstetricianul care-i supravegheaza sarcina - el o poate ajuta sa sa adapteze cu schimbarile inerente.


Pregatirea pentru noile responsabilitati

Cum se spune, usor de zis, dar mai greu de facut. Sunt multe lucruri practice care trebuie luate in considerare. Fiica ta va pastra copilul, sau se gandeste sa-l dea spre adoptiune? Nu este o decizie usor de luat. In ambele cazuri, trebuie sa fie foarte sigura ca asta-si doreste. Din nou, ai un rol esential. Poate ca ea isi doreste copilul, insa, daca nu simte ca esti alaturi de ea, il va da spre adoptiune. Urmarea? Va suferi intreaga viata si nu te va ierta niciodata.

In ipoteza in care decide sa-l pastreze, asigur-o ca o vei ajuta. Multe adolescente au impresia ca sunt pregatite sa fie mame. De multe ori insa, realitatea le demonstreaza ca de fapt au considerat bebelusul ca fiind o papusa mai complexa, si dupa cateva luni se plictisesc. A fi mama reprezinta insa o obligatie de la care nu ai voie sa-ti iei concediu nici o clipa. De tine depinde sa o ajuti sa inteleaga acest lucru si sa-i fii alaturi pana se deprinde cu ideea maternitatii si isi asuma responsabilitatea. Nu uita: ea trebuie sa fie mama pentru ca asta simte, nu pentru ca-i impune cineva!

In masura in care este posibil, ajut-o sa-si continue scoala si, daca vrea, sa mearga la facultate. Aparitia copilului nu inseamna ca ea ar trebui sa "abdice" de la visele pe care le avea inainte. Dimpotriva, un bebelus reprezinta o adevarata minune, si nu o povara - chiar daca, asa cum este firesc, va avea prioritate.

Fara indoiala, nu ti-ai fi dorit sa devii bunica atat de repede. Dar s-a intamplat... Nu are rost sa va irositi timpul si nervii cautand "vinovatul" si acuzandu-va reciproc. Dintre voi doua, tu esti persoana matura, asa incat mobilizeaza-te si fii alaturi de fiica ta. Bebelusul va va aduce mai multa bucurie amandurora decat ati putea crede acum.