Încă de la început trebuie să clarific că nu-mi plac mașinile în mod deosebit. Sunt invenții geniale care mă duc pe unde am nevoie să ajung și pentru asta le sunt recunoscătoare lor și celor care le-au inventat. Și cam asta e relația mea cu mașinile.

Având în vedere cele de mai sus, este clar că nici șofatul nu m-a atras vreodată prea mult. Dar când te muți "în câmp", așa cum am făcut eu acum un an și un pic, ești obligat de situație să iei în calcul faptul că nu vei supraviețui fără să conduci. Prin urmare, am făcut-o și pe asta. În martie 2017 am izbutit să iau permisul auto. Credeam că problema e rezolvată, dar ăsta a fost doar începutul... Iată ce am învățat ca șofer începător:

Într-o perioadă în care "Corupția ucide!" ne răsuna în urechi la fiecare pas, mie îmi spuneau toți că n-am șanse să iau permisul fără să dau șpagă la traseu. Și nu pentru că m-ar fi considerat incapabilă, ci pentru că "așa se face". Toată treaba asta m-a ambiționat și mai mult, pe lângă faptul că m-a enervat la culme. Am zis că prefer să rămân veșnic pieton decât să iau permisul altfel decât așa cum este corect.

Am realizat apoi că în timp ce pe mine mă trec toate transpirațiile și simt că îmi crapă capul de stres și concentrare să învăț cât mai bine și să nu fiu un pericol public, alții sunt complet relaxați, nu dau doi bani pe lecțiile alea și se bazează pe faptul că "rezolvă" ei cumva. Poate că ăsta este unul dintre motivele pentru care România se află pe locul al doilea în Europa în topul deceselor în accidente rutiere. 

Și pe asta am auzit-o foarte des. Nu înveți să conduci la școala de șoferi, ci după ce ai luat permisul și ieși în trafic. Cu alte cuvinte, în această țară înveți să conduci făcând experimente pe viața ta și pe a celorlalți. Nu știu care este procedura în alte țări, dar ceva nu-mi sună bine la teoria asta.

În unele situații, lămâia din geam te ajută. Am întâlnit mulți oameni amabili în trafic, care înțeleg că a fi începător înseamnă fix faptul că nu te pricepi prea bine și că ai nevoie de un pic de indulgență. Dar în cele mai multe cazuri, mi se pare că lămâia este un declanșator pentru claxonul mașinii din spate. Am exersat pornirea rapidă de la semafor tocmai ca să nu le dau motive să claxoneze. Degeaba. Unii claxonează preventiv.

Deși am luat permisul în martie, am început să conduc cu adevărat abia după jumătate de an. În primele luni de șoferie mă simțeam atât de nepregătită, de nesigură și îmi era atât de teamă să mă urc la volan încât pur și simplu am renunțat. Fiecare ieșire în trafic mi se părea un coșmar. Șoselele exagerat de aglomerate, lipsa marcajelor, pietonii și șoferii care nu respectă nicio regulă sau străduțele înghesuite m-au descurajat foarte mult. Și nu sunt singura care a trecut printr-o astfel de etapă. Mulți oameni mi-au povestit că s-au simțit la fel când au început să conducă. Iar asta spune multe nu despre oameni, ci despre sistem, care are mari probleme.

Partea bună este că am reușit treptat să-mi înving teama, mai ales după ce am început să conduc neînsoțită. Atunci când ești complet singur în mașină, te poți concentra mult mai bine și te bazezi numai pe deciziile tale. Iar când vezi că totul e OK și te descurci fără incidente, încrederea vine treptat. 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!