Există de mai bine de 3000 de ani

Jocul de noroc este unul dintre cele mai vechi aspecte ale comportamentului uman. Jocurile de şansă, cum se mai numesc, au interacţionat cu civilizaţia umană în fiecare stadiu al dezvoltării acesteia. Ele provin din dorinţa milenară a omului de a cunoaşte viitorul şi a încerca să-l controleze.

 

Dovezi care îi atestă existenţa de 3000 de ani

    
S-au găsit dovezi în ceea ce priveşte jocurile de noroc în siturile arheologice ale unor civilizaţii de mai bine de 3000 de ani, cum ar fi cea chineză, babiloniană sau etruscă. Dorinţa de a câştiga bogăţii, prestigiu prin risc face parte din condiţia umană. Cea mai clară definiţie a jocurilor de noroc este dată de dicţionarul internaţional Cambridge (1996) astfel: jocurile de şansă vizează câştigurile de bani sau alte recompense.

Există o creştere progresviă a nevoii de a paria

Ca în toate adicţiile şi în jocurile de noroc există o creştere progresivă a nevoii de a paria din ce în ce mai mult, ceea ce include o mare pierdere de bani, timp şi energie. Cei care sunt prinşi de pasiunea jocurilor de noroc (jocurile de casino, pariurile, bingo, loterie) se găsesc într-o situaţie de multe ori critică, aceasta fiind asociată cu pierderea jobului şi şomaj, depresie, anxietate, consum de droguri, furt, minciună, dezmembrarea familiei şi culminează chiar prin suicid.     

Studiile realizate duc la concluzia unor similarităţi între consumul de substanţe interzise (droguri) şi jocurile de noroc. Jocul de noroc patologic constă în imposibilitatea de a rezista impulsului de a juca în pofida consecinţelor grave de ordin personal, profesional şi familial. Compulsivitatea este caracteristică jucătorilor şi este întru totul asemănătoare cu cea a alcoolicilor sau a dependenţilor de droguri.       

Pierderea controlului este specifică jucătorului pasional. El descrie sfârşitul unei partide de joc în termenii similari ai alcoolicului care se trezeşte după o beţie: pierde noţiunea timpului şi deseori nu este în stare să-şi amintească câţi bani a pierdut.       

6 factori care îţi dau de înţeles că eşti dependent/ă

 
1. simţi nevoia să joci sume din ce în ce mai mari că să-ţi creeze satisfacţie;        
2. eşti iritabil şi nervos când încerci să micşorezi sumele sau să te opreşti din joc;
3. joci pentru a scăpa de probleme (sentimente de vinovăţie, anxietate, depresie);
4. recurgi la minciună în faţa familiei, terapeutului sau a altora care te suspectează că eşti jucător;      
5. îţi periclitezi sau compromiţi relaţiile, jobul sau oportunităţile de carieră;       
6. te bazezi pe alţii că să facă rost de bani.                               
        
Tratamentul acestei adicţii se face în speţă prin psihoterapie individuală sau de grup.  

Articolul a fost realizat de Radu Rizeanu, psiholog la Clinica Aquamarin