De fiecare data cand apelam la un medic traim o senzatie neplacuta care devine cu atat mai accentuata cu cat medicul este chirurg. Chirurgul este alaturi de dentist, ginecolog si psihiatru, medicul la care pacientul apeleaza cu cea mai mare teama.

Interventia chirurgicala constituie o proba a capacitatii psihoafective. Maladia operatorie incepe inca inaintea interventiei chirurgicale.

Specialistii spun ca angoasa de dinaintea operatiei este o reactie normala. Interventia chirurgicala reprezinta un potential pericol care mobilizeaza si duce la aparitia apararilor psihologice naturale.

Inainte de operatie apare un fenomen care poarta numele de angoasa pre-operatorie. Exista anumite atitudini ale unei persoane care ne pot indica prezenta angoasei pre-operatorii: agitatia excesiva, dezinvoltura sau agresivitatea.

Aceste persoane, in incercarea de a face fata angoasei, isi pot deplasa ura sau agresivitatea pe obiecte sau persoane substitute, astfel apare reactia negativa fata de infirmieri, chirurg sau asupra personalului spitalului. Insa poate exista si situatia inversa, in care pacientul poate adopta o atitudine de indiferenta si resemnare.

Anxietatea apare pentru unii ca frica fara obiect sau frica fara obiect aparent si se traduce printr-o asociatie de semne functionale si obiecte ale imaginatiei.

Semnele functionale pot fi minore: anorexie, insomnie, cosmaruri sau mai evidente - transpiratii, constrictii, diare etc. Imaginatia se refera la: teama de a nu se mai trezi, teama de complicatii, teama de a fi mutilat, teama de a fi privat de o functie vitala.

Bolnavul care trebuie operat isi imagineaza ca infricosatoare experienta chirurgicala, vizualizand  consecinte dezastruoase pentru sine si pentru familie.


Daca data operatiei este fixata si pana la ea mai sunt zile sau saptamani, angoasa creste din ce in ce mai mult pana la data efectiva a operatiei.

Pacientul are timp sa-si faca nenumeroase scenarii despre aceasta experienta. Aceste scenarii pot fi foarte departe de realitate si intetesc frica bonavului fata de operatie.

Teama fata de moarte este principalul factor implicat in angoasa pre-operatorie, aceasta teama este atat de mare incat uneori bolnavii pot ajunge la idea de a renunta la interventia chirurgicala, iar unii in disperarea data de acest moment chiar renunta.

Frica de a-si pierde constiinta, frica de a se lasa pe mana altcuiva, frica de anestezie, toate aceste fenomene pot interveni inaintea operatiei si pot ajuta la instalarea angoasei.

Totodata in anumite cazuri familia accentueaza aceste anxietati si il face pe bolnav si mai neputincios in fata interventiei chirurgicale.

De aceea, este recomandata tratarea cu sensibilitate a acestor probleme atat de catre medici si de catre tot personalul spitalului, cat si de catre familie.