Multe dintre voi v-ati intalnit probabil cu astfel de situatii si nu ati stiut cum sa procedati sau v-ati mutat locul de munca. Mai cu seama ca, pana acum putin timp, nici legea nu sanctiona aceasta infractiune. Pentru a iesi cu brio dintr-o situatie de hartuire sexuala, noi am cerut parerea unui psiholog si a unui avocat.

Hartuirea sexuala este un subiect din ce in ce mai disputat in literatura de specialitate, cu o frecventa mai mare in ultimele decenii. Problema definirii hartuirii sexuale nu este atat de usoara cum ar parea. Hartuirea sexuala este considerata acea atitudine sexuala nedorita si indezirabila. Ea poate lua diferite forme, de la atingere si mangaieri, la comentarii sexuale. Victimele, care in cea mai mare parte sunt femei se pot afla ele insele sub influenta favorurilor sexuale in schimbul unor avantaje la locul de munca, ca de exemplu promovarea sau nepromovarea in functii mai inalte. Acesta este ceea ce se numeste in mod normal hartuire quid pro quo. In alte situatii, victimele pot gasi un mediu de munca ostil.

Exista o serie de motive pentru care managerii trebuie sa ia masuri pentru a preveni hartuirea sexuala, aici putand fi incluse aspecte legate in primul rand de imaginea firmei sau companiei, costurile litigiilor si dorinta de a reduce costurile privind absenteismul si contributia de asigurare de sanatate a persoanelor care sufera in urma stresului ce apare ca efect al actiunii directe asupra angajatilor.

Cele mai des intalnite forme de hartuire sexuala la locul de munca sunt, conform unui studiu:

• hartuirea fizica (saruturi, mangaieri, atingeri intr-o maniera sexuala);
• hartuire verbala (comentarii nedorite despre viata privata sau sexuala a persoanei, discutii explicit sexuale, comentarii sugestive despre infatisarea sau corpul persoanei);
• hartuire posturala (gesturi sexuale sugestive, gesturi cu mana, degetele, bratele sau picioarele);
• hartuire scrisa sau grafica (trimiterea unor poze cu tenta pornografica, adresarea unor scrisori de dragoste indezirabile);
• hartuire emotionala (comportamente care izoleaza, discrimineaza sau exclude persoana pe motiv de rol - sex);
• hartuirea "Quid pro quo" ascunde situatiile in care persoana isi pierde locul de munca sau este amenintata cu pierderea acestuia ca rezultat al raspunsurilor sale de respingere a favorurilor sexuale. Atitudinile de hartuire pot fi in acest caz implicite sau explicite; mediul de munca ostil, care survine atunci cand cineva creeaza o atmosfera de intimidare, ostila sau ofensiva.

In prezent femeile - angajat se afla sub influenta unei presiuni de a discuta si a atrage atentia asupra problemelor privind hartuirea sexuala, ceea ce continua a fi un obstacol major pentru oportunitatea egalitatii intre sexe. Hartuirea sexuala poate avea un impact direct asupra productivitatii muncii. Stresul rezultat ca urmare a hartuirii sexuale poate avea ca efect reducerea eficacitatii si a capacitatilor de actiune, precum si reducerea motivatiei de a munci, afectand atat calitativ, cat si cantitativ rezultatele muncii sale.

Alte aspecte negative ce pot aparea vizeaza modificarea viziunii persoanei asupra propriei sale identitati: poate suferi o depresie, poate avea sentimentul de confuzie si lipsei de speranta. Totodata pot fi cauzate boli cu impact asupra fizicului sau psihicului persoanei care ii afecteaza relatiile interpersonale atat la locul de munca, cat si in familie. Desigur, hartuirea sexuala poate avea ca protagonist atat femeia, caat si barbatul, insa s-a observat ca femeia face parte din categoria persoanelor cu un grad mai ridicat de vulnerabilitate.

Ce argument sustine aceasta ipoteza? Pot fi luate in considerare, pe de o parte, caracteristicile sale bio-constitutionale si psihocomportamentale ale femeii - sensibilitate, emotivitate, afectivitate, intuitie, iar pe de alta parte status-rolul pe care il are in societate. De-a lungul timpului, formele de victimizare prin care a trecut femeia a cauzat o serie de transformari asupra rolului si locului ei in societate si familie, precum si a raporturilor dintre feminitate - masculinitate. Datorita sistemului de norme sociale si culturale promovate de societate, femeile au trecut printr-o serie de forme de victimizare, de la unele mai usoare la unele mai grave cu efecte psihice si fizice traumatizante. In multe societati traditionale, atitudinea fata de rolul femeii era de cele mai multe ori asemanator cu cel fata de o sclava, fiindu-le refuzat dreptul la un tratament egal cu cel al barbatilor. Astfel, efectul asa-numitei "superioritati masculine" era cel al tratarii femeii prin umilinta si dominare, aceasta fiind considerata mai degraba un simplu "obiect" sexual sau pentru indeplinirea problemelor casnice.

Modificarile aparute de-a lungul timpului in ceea ce priveste pozitia sociala a femeii a adus cu sine in perioada contemporana ideea de "sexism institutional" (Zanden Vander J.W) care vizeaza o anumita atitudine larg generalizata ce permite barbatului anumite privilegii legate de putere si prestigiu. Alaturi de formele de devianta socio - sexuala, precum maltratarea, violul si prostitutia, hartuirea sexuala apare pe fondul existentei unor elemente complexe determinate de factori psihologici (interni) si sociologici (externi). Hartuirea sexuala este o forma a dorintei de manifestare a puterii si agresivitatii.

Putem afirma ca aceasta forma de manifestare a puterii poate provoca persoanei instalarea unei traume ce vizeaza pierderea viziunii asupra lumii care ii oferea o coerenta si un sens vietii, precum si o pierdere a imaginii si stimei de sine. Este ceea ce semnifica o intrerupere a cresterii si dezvoltarii personale in sensul "cine sunt" si "care este rostul meu in viata".

Ce se poate face pentru prevenirea unor astfel de situatii? In primul rand este necesar ca in cadrul fiecarei companii sa existe norme care sa reglementeze strict astfel de comportamente si care sa vizeze descurajarea acestora, chiar si in absenta unei legislatii la nivel national referitoare la acest aspect. Acesta este un element important ce ar trebui avut in vedere, un prim pas spre realizarea acestuia fiind gasirea si alinierea la legislatia nationala sau internationala privind hartuirea sexuala.

Ce alegeri ar putea avea o persoana care se simte hartuita? Poate sa discute in mod politicos cu "agresorul", facandu-l constient de efectul comportamentului sau/si rugandu-l sa-si modifice atitudinea. De cele mai multe ori este posibil ca acele comportamente nedorite, indezirabile sa inceteze (pe cale informala). Daca aceasta solutie nu are efectul scontat sau este nerealizabila, persoana se poate adresa conducerii institutiei (pe cale formala). In situatiile in care perioada la care persoana este supusa unui astfel de comportament persista si intensitatea acesteia creste, este posibila aparitia unor tulburari in sfera psihologica si pot determina o deteriorare importanta in viata sociala si familiala. Persoanele pot dezvolta un comportament anxios, impulsiv, iritare, stari de depresie. In aceste situatii apelul la ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut sunt absolut necesare. In cadrul terapiei un accent important se pune pe reabilitarea emotionala, pe recapatarea increderii si a unei coerente interne, precum si pe accentuarea elementelor pozitive din viata.

De asemenea, sprijinul din partea unor persoane apropiate este esential, deoarece prezenta unor persoane apropiate pe care se poate baza persoana in aceste situatii au un rol semnificativ in acceptarea realitatii si in revalorizarea propriei persoane (exista situatii in care apare indoiala, dispretuirea propriei persoane, victima autoculpabilizandu-se si reprosandu-si: "Poate ca eu l-am provocat!"; "Poate daca nu-i zambeam sau nu vorbeam cu el!", etc.). Se pare ca in prezent existenta unor probleme mult mai presante si cu un impact mai puternic in social a facut ca temei abordate sa nu i se acorde o insemnatate prea mare, in pofida faptului ca hartuirea sexuala este una din formele de manifestare a agresiunii asupra femeii.