Despartirea dupa 10 ani poate fi un cosmar sau o binecuvantare, o trezire la viata pentru multe dintre noi. Cum si de ce? Raspunsul la astfel de intrebari este departe de a fi unul general valabil.

Fiecare dintre noi ne traim relatiile de cuplu intr-o maniera personala. Cand o relatie de 10 ani se termina si acest lucru te ia prin surprindere, este posibil ca o perioada sa simti ca viata ta nu mai are sens, ca tot acel rost de odinioara, acea incredere acum pierduta, erau date de relatia in sine, de acel barbat pe care il iubeai si credeai ca te iubeste. Si te trezesti in fata unui nou inceput!

Cati dintre noi fugim de inceputuri... de acele emotii, de acea nesiguranta, de reinvestirea cu incredere a unui nou partener?

Care sunt semnele rezistentei la schimbare: retragere in sine, sentimente de inadaptare, teama si depresie. Acestea dispar de la sine in cateva saptamani. In caz contrar, consultati un medic sau un psiholog.

"Face to face" cu un sentiment coplesitor de esec si infrangere...

Este o perioada de confruntare cu propriile greseli si slabiciuni; o perioada in care nemultumirile si cautarea vinovatilor se poate manifesta plenar. In ciuda credintei ca barbatii sunt cei care isi revin mai repede in urma unei despartiri, studiile arata contrariul. Ele demonstreaza ca raportul este exact invers, inregistrandu-se un numar mai mare de barbati cu tentative de suicid si stari depresive cronice.

"Revenirea" dupa o despartire denota sensibilitate si fragilitate de ambele parti. Sansele in fata suferintei par a fi egale. Ceea ce difera este maniera in care fiecare dintre noi alegem sa facem fata acestei despartiri. Este adevarat ca exista diferentieri intre cel care este initiator si cel care este luat "pe nepregatite" de cele intamplate.

Adesea, drumul redescoperirii de sine se dovedeste a fi unul sinuos si dificil de parcurs.

De foarte multe ori, barbatii, din frica de singuratate, dupa afirmatiile psihologilor, ajung destul de rapid sa isi gaseasca o alta partenera. In cazul femeilor, lucrurile stau altfel. Ele ajung din ce in ce mai des sa "trateze" despartirea cu ajutorul psihoterapiei.

Primul pas spre schimbare il faci vorbind despre experienta ta, in incercarea de a da un sens, o noua directie vietii tale. Ranile unei astfel de despartiri uneori se inchid foarte greu. Aspiratiile tale sunt in concordanta cu modelul preluat din familie sau idealul creat pornind de la imaginea idilica a vietii de familie sau de cuplu.

Este de preferat sa realizezi ce anume reprezinta pentru tine viata de cuplu, pe ce se bazeaza nevoia ta de familie sau de apartenenta (ideea de "jumatatea ta"). Astfel poti evalua corect raporturile din cadrul cuplului, modul propriu de pozitionare vis-a-vis de celalalt.

Acest proces de "refacere" pentru unii este mai lung, pentru altii mai scurt. Important este sa stii ca se poate trece peste aceasta experienta. Poate fi foarte dificil, dar nu imposibil! Cu putin efort si cu ajutorul persoanelor din jurul tau si al psihologului, acest lucru este posibil.

Nu refuza acest suport. Acum mai mult ca niciodata este indicat sa nu te inchizi fata de tine insati si fata de cei care incearca sa-ti fie de ajutor. La prima vedere, incercarile celor din jur de a te ajuta iti pot parea neindemanatice, poate chiar dureroase, intruzive sau deplasate. Nimic mai adevarat.

Acest lucru se intampla pentru ca cei apropiati tie incearca sa te sprijine asa cum cred ei de cuviinta, din perspectiva lor. Conteaza ca exista acel ajutor, conteaza intentia, nu neaparat si maniera!

Este important sa constientizezi ca astfel de lucruri se intampla, ca nu esti singura persoana care trece printr-o astfel de experienta si ca, prin urmare, ceea ce s-a intamplat nu este din vina ta. Important este ceea ce va urma, nu ceea ce a fost.

Ai trait experienta pierderii si alta data, in alte contexte, adevarat, dar ceea ce conteaza este ca ai iesit invingatoare (de exemplu: pierderea cuiva drag, pierderea unui job etc).

Poti aplica ceea ce ai invata cu acele ocazii. Adapteaza si vei ramane surprinsa de ceea ce vei obtine! Depinde de tine sa te mobilizezi, acordandu-ti totusi acel timp de "jelire" a pierderii suferite.

Ai deja resursele necesare depasirii acestui moment! Care ar fi acestea?

•  Increderea, speranta, curajul, in ele sta puterea ta de a merge mai departe.

•  Iubirea de sine! Pe un fond de intelegere si toleranta fata de tine insati si multa, multa rabdare!

•  Ramai atenta, vigilenta si cauta sa dai dovada de diplomatie in momentele de blocaj, in fata fricii sau a incertitudinii din anumite momente.

Observa ce se ascunde in spatele rezistentei tale la schimbare, ce anume pare a te tine pe loc. Odata aflat raspunsul, "dusmanul nevazut" devine unul cunoscut si metodele de contracarare, de asemenea. Este util pentru tine ca in acest demers sa ai in vedere toate aspectele vietii tale: aspectul financiar, sanatatea, partea legata de suflet si intimitate etc.

Acorda-ti timp sa iti plangi durerea pierderii. Nu te arunca imediat in jocul intalnirilor. Esti mult prea vulnerabila. Si apoi, cui si ce anume vrei sa demonstrezi facand-o? Mediteaza si analizeaza-ti raspunsurile, reactiile.

Si vorbind de schimbare, daca tot este indicata, atunci schimba cat mai multe in viata ta. Incepe cu cat mai multe capitole, concentrandu-te pe ele, cu timpul vei da "uitarii" disparitia. Rasfata-te! Acordati timp pentru lucrurile care inainte iti faceau o mare placere si de care in ultimul timp te-ai privat din varii motive.

Important este ca acest proces sa fie initiat. Odata pus in miscare, este un proces care se deruleaza de la sine. A incepe sa ai momente in care te simti bine este departe de a insemna ca nu ti-a pasat, ca acea relatie nu era importanta pentru tine. Este doar semnalul ca incepi sa iti vezi de viata ta.