Mirosul este cel mai mistic dintre simțuri, deoarece este mai puțin tangibil decât gustul sau simțul tactil. Din acest motiv, există multe credințe și teorii fascinante în culturile din întreaga lume despre mirosuri, unele care au fost respinse de știința modernă, altele care au rezistat testului timpului. Aceste mituri ne pot spune multe lucruri interesante despre noi înșine, despre cultura noastră, dar și despre nasurile noastre. 

Înainte ca oamenii de știință să dezvolte teoria germinativă a bolii și înainte de a descoperi că puricii răspândesc ciuma pe spatele șobolanilor, oamenii credeau că boala era răspândită prin mirosuri urâte. Cuvântul malarie provine din limba latină și se traduce prin aer rău. Din acest motiv, medicii din secolul al XVII-lea care tratau pacienții cu ciumă purtau măști umplute cu ingrediente precum flori uscate și ierburi. Oamenii făceau tot felul de lucruri ciudate pentru a încerca să se protejeze împotriva acestor mirosuri. Au făcut focuri de tabără pe străzi și au dat fumigene în case. Credeau că aerul poluat din orașe este bun, deoarece se presupunea că arderea cărbunelui curăță aerul de boli.

În primul rând, oamenii nu au un simț al mirosului slab. Avem un simț al mirosului puternic, posibil la fel de puternic ca multe animale. Însă Paul Broca, un om de știință din secoului XIX, a asociat mirosul cu reacții impulsive. Acesta era de părere că, din cauza faptului că oamenii au voință liberă, aceștia nu pot controla mirosul. Freud a corelat un simț al mirosului puternic la animale cu o sexualitate neîngrădită.

Egiptenii din Antichitate au fost printre primii care au realizat și exportat parfumuri. Le făceau din uleiuri și grăsimi, amestecate cu ingrediente aromatice din plante și ierburi, urmând să le exporte în toată zona Mediteranei. Pentru egipteni, parfumul avea o asociere strânsă cu divinul. Se credea că zeitățile aveau propriile mirosuri unice, iar parfumul era considerat a fi sudoarea zeului lor, Ra. Aveau chiar și un zeu doar pentru parfum, Nefertem. Dacă stai să te gândești la acest aspect, nu s-au schimbat atât de mult lucrurile. Încă mai asociem mirosurile individuale cu anumite vedete și plătim mult pentru a mirosi ca acestea.

În multe culturi non-occidentale din întreaga lume mirosul este cel mai important dintre simțuri. Pentru unii, totul în univers este definit de miros. Identitatea personală este, de asemenea, definită de miros și se crede că toată lumea are propriul miros. În multe culturi, unde identitatea este asociată cu mirosul, amestecarea mirosurilor este tabu, iar oamenii sunt descurajați să doarmă cu cei care au mirosuri similare. De exemplu, în Amazonian Desana, se crede că fiecare trib are propriul său miros, iar căsătoria este permisă numai între cei cu mirosuri diferite. Această practică descurajează căsătoria intratribală și scad riscurile de a te căsători cu fratele tău. Aceasta nu este însă doar o normă culturală, deoarece știința o susține. Studiile au arătat că femeile preferă mirosurile bărbaților al căror ADN este suficient de diferit astfel încât să poată concepe un copil sănătos. 

De mii de ani, culturile din întreaga lume au folosit extractele concentrate sau uleiurile esențiale din diferte părți ale plantelor, în scopuri terapeutice, igienice și ritualice. În prezent, această practică este cunoscută sub numele de aromoterapie. Deși știința din spatele succesului aromoterapiei este controversată, există multe studii care atestă posibilitatea ca inhalarea uleiurilor esențiale să aibă un efect transformator asupra unor lucruri precum starea de spirit, stresul, concentrarea și chiar sănătatea sistemului imunitar. Cercetătorii cred că acest lucru se datorează faptului că mirosul stimulează părțile din creier care influențează sănătatea fizică, emoțională și psihică. Lavanda, unul dintre cele mai populare uleiuri esențiale, se crede că reduce nivelul stresului și stimulează starea de spirit. Unii cercetători cred că acest lucru are legătură cu faptul că lavanda stimulează activitatea în amigdală, la fel ca unele sedative. Aromaterapia câștigă popularitate ca o alternativă la medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală.

Există un mit conform căruia oamenii simt miros de lămâi sau citrice chiar înainte de a muri. Originile acestei povestiri sunt neclare. Cu toate acestea, există un mod în care oamenii de știință cred că simțul mirosului poate ajuta la prezicerea morții. Un studiu efectat în anul 2014 de Centrul Medical al Universității Rush din Chicago a descoperit că persoanele în vârstă care nu mai pot simți mirosuri comune precum cele de lămâie, piper negru, ciocolată și scorțișoară prezintă un risc cu 36% mai mare de deces în următorii câțiva ani. Corelația este legată de o relație între pierderea mirosului și dezvoltarea unor condiții neurogenerative comune, cum ar fi demența.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!