Romeo, băieţelul meu de numai patru ani, e posedat de o fiinţă care-l face să scrie pe computer lucruri înfricoşătoare. Deşi încă nu a învăţat să scrie, abia mâzgăleşte desene pe hârtii şi pe pereţi, ca orice copil de vârsta lui, Romeo devine altcineva când e pus în faţa tastaturii şi poate să scrie ceva la computer.

Romeo, băieţelul meu de numai patru ani, e posedat de o fiinţă care-l face să scrie pe computer lucruri înfricoşătoare. Deşi încă nu a învăţat să scrie, abia mâzgăleşte desene pe hârtii şi pe pereţi, ca orice copil de vârsta lui, Romeo devine altcineva când e pus în faţa tastaturii şi poate să scrie ceva la computer.

Prima dată s-a întâmplat când avea vreo trei ani şi ceva, l-am lăsat singur la computer uitându-se la desene animate şi am mers în bucătărie ca să-i pregătesc masa. La un moment dat nu s-a mai auzit melodia aia obsesivă de la desene, ci în liniştea care se făcuse se auzea doar cum lovea în taste. Rar şi apăsat. Am arunciat o privire din uşa bucătăriei, şi am crezut că a apăsat pe ceva din greşeală şi a închis desenele. Nu m-am impacientat pentru că pe computerul acela nu aveam lucruri importante, iar atâta vreme cât stătea liniştit nu avea cum să-şi facă rău.

Când am terminat de gătit am venit la el şi atunci am văzut ce era pe ecran. Deschisese un word şi scrisese cu litere foarte mari cuvântul „moarte”. Mi-a dat fiori reci pe spate chestia asta, pe de-o parte pentru că era un cuvânt aşa de teribil şi pentru că Romeo chiar nu învăţase nicio literă până atunci, darmite să tasteze la computer cuvinte. L-am luat de acolo fără să înţeleg cum făcuse şi care era explicaţia, sperând că a fost doar un accident.

Când a venit soţul meu acasă i-am povestit şi el a început să râdă. L-a luat pe Romeo în braţe şi a început să se amuze întrebându-l ce cuvinte mai ştie, şi nu ne spune şi nouă, că în curând va scrie înjurături şi tot aşa. Mie tot nu-mi venea să râd, dar nu aveam vreo soluţie ca să aflu ce se întâmplase, aşa că am abandonat subiectul.

După un timp, Romeo a ajuns dintr-o întâmplare din nou la calculator. A deschis de data asta un site al unor satanişti, din care rânjeau şi urlau nişte monştri şi nişte guri imense. Romeo se uita rânjind la ele, cu mutriţa aia a lui de copil, dar cu un rictul se faţă de om nebun. De data asta m-am speriat şi mai tare şi am început să-i vorbesc ca unui om mare. I-am zis că nu e frumos la ce se uită, că alea nu sunt desene animate, încercam să minimizez de fapt totul, făcând excepţie de faptul că eu nu-l învăţasem niciodată să intre pe Internet. Cum să înveţi un copil de 3 ani să facă aşa ceva?

Şocul maxim a fost în ziua în care demonul din Romeo a început să comunice cu noi. Copilul se apucase să tasteze şi scria cuvinte oribile, pe care mi-e şi groază să le reproduc, iar eu încercam să-l opresc, vorbind cu el. Întrebându-l dacă ştie ce înseamnă şi unde a învă?at. Romeo parcă era în transă, nu spunea nimic, avea rictusul acela pe faţă şi scria în continuare. Într-un acces de disperare m-am adresat demonului, intuind cumva că am de-a face cu o altă fiinţă, nu cu copilul meu. I-am spus să iasă din Romeo, pentru că e un copil nevinovat şi să ne lase în pace. În momentele următoare din tastele apăsate de copil a apărut pe ecran „nu vreau” şi „e copilul meu”. Iar din gâtul lui Romeo ieşeau nişte sunete lugrubre, ca un hohot înfundat, sinistru.

L-am luat pe Romeo în braţe şi am fugit cu el din camera aceea, de parcă demonul ar fi rămas în computer. Am plecat cu el pe străzi, strângându-l la piept şi plângând, ca nebuna, de se uita lumea la mine cu groază, crezând că a păţit ceva copilul. O vecină m-a oprit şi m-a întrebat ce s-a întâmplat, iar când l-a văzut pe Romeo în transă a mers cu mine la spital.

Medicii nu au ştiut ce să spună. Când le-am explicat ce s-a întâmplat m-au privit ca pe o zănatecă. Între timp copilul îşi revenise, se calmase şi el după o repriză de plâns şi acum se juca cu stetoscopul medicului de la urgenţă. Omul mi-a spus că copilul e normal, nu are nicio problemă medicală din punctul lui de vedere şi singurul sfat pe care mi l-ar putea da ar fi să nu mai las copilul la computer.

De bun simţ sfatul, numai că nu asta era problema. Romeo învăţase în ultima vreme să-i dea şi drumul calculatorului, să mânuiască mouse-ul. Era practic ceva imposibil de oprit. Doar dacă renunţam la computere, dar asta e unealta mea de lucru, lucrez de acasă.
Când am ajuns acasă l-am găsit pe soţul meu uitându-se pe ecran, neînţelegând nici el ce se întâmplase. Pagina scrisă de demon rămăsese aşa, iar când i-am povestit ce păţisem a luat şi el în sfârşit situaşia în serios.

Ne-am interesat pe la parapsihologi, să aflăm ce putem face ca să scoatem demonul din fiul nostru. Din păcate pe unde am ajuns ni s-au părut a fi nişte oameni dubioşi sau şarlatani. Cereau bani şi nu promiteau nimic concret. Încercări şi supoziţii. Nu ştim cum să procedăm. Suntem momentan blocaţi în situaţia în care eu am renunţat să mai lucrez, ca să stau cu Romeo, şi am îndepărtat toate computerele din casă. Am renunţat până şi la telefoanele mobile inteligente, pentru că ajunsese să comunice şi de acolo cu diverse site-uri pe care demonul intră. Dacă aveţi vreo idee despre ce am putea să facem ca să scăpăm copilul de nebunia asta vă rog să ne scrieţi.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.