Regresia este un mecanism psihologic de aparare care consta in revenirea la un comportament sau la un stadiu anterior si inferior sau numai la anumite atitudini, elemente sau operatii dintr-un stadiu depasit.

Regresia intervine in urma unor socuri, traume sau frustrari. Aceasta revenire poate fi mai mult sau mai putin organizata si mai mult sau mai putin tranzitorie.

Mecanismul regresiei este strans legat cu cel al progresiei, de aceea, pe parcursul dezvoltarii individului aceste mecanisme se alterneaza. Pentru unii terapeuti, regresia pacientului este un imperativ, ceea ce presupune ca profunzimea problemelor acestuia poate fi surprinsa numai cand intra in starea de regresie; pentru alti terapeuti, regresia reprezinta o stare ce trebuie prevenita cu orice pret, intrucat, cum am putea sa-l readucem pe pacient la starea sa anterioara normala de functionare.

Regresia ca mecanism de aparare poate deveni patologica atunci cand este repetata si atunci cand pacientul nu o mai alterneaza cu progresia insa ea poate avea si efecte favorabile prin faptul ca reprezinta pentru persoana in cauza un fel de consolare.

Cel mai frecvent, regresiile survin simultan in etape libidinale, in relatii obiectuale si in functii ale eului. Cand un baiat de trei ani, care arata o vadita admiratie si dragoste fata de mama sa, este confruntat cu nasterea unui frate, el se poate retrage intr-o atitudine de incapatanare agresiva fata de mama sa, dezvoltand simultan un foarte puternic atasament fata de tatal sau. El regreseaza de la o relatie obiectuala pozitiva oedipiana catre o relatie obiectuala anala si negativ-oedipiana.

Un alt exemplu de regresie este atunci cand un copil scolar trecut printr-o trauma datorita decesului unui parinte isi doreste sa revina la varsta de dinaintea tragediei, are vise in care se vede exact la acea varsta in care inca nu se intamplase nimic.

In concluzie regresia poate fi un mecanism valid de aparare, insa, se poate asocia si cu efecte nocive. Regresia eului este o reactie aproape normala in fata bolii sau dupa o experienta traumatica insa exista si riscul ca regresia sa nu fie reversibila si sa nu aduca beneficii. Functiile eului pot fi ireparabil afectate, dezvoltarea pulsiunilor poate fi stagnata. In aceasta situatie, regresia a devenit un agent patogen.