Cand spunem despre un copil ca este rasfatat, deja este prea tarziu, pentru ca raul a fost deja facut - inseamna ca el nu stie sau refuza sa-si insuseasca limitele. Cum se ajunge ca micutul nostru sa se transforme intr-un copil rasfatat? Dintr-o intelegere gresita a manifestarii afectiunii, parintele ajunge sa satisfaca dorintele copilului inainte ca acesta sa le exprime.

Rasfatul este un exces si apare ca un comportament in detrimentul copilului atunci cand acesta vine in contact cu alte medii decat cel familial (gradinita, scoala, familiile prietenilor, etc). Atitudinea parintelui trebuie sa fie una proactiva si sa previna transformarea comportamentului copilului intr-unul plin de capricii, prin urmarea recomandarilor de mai jos:

1. Sa nu confundam dorintele copilului cu nevoile lui: daca copilul e obosit si dorintele lui se schimba de la o clipa la alta, nu incercam sa-i satisfacem aceste nevoi, ci satisfacem nevoia de baza: aceea de a se odihni;

2. Sa intelegem ca rolul parintelui este acela de a pregati copilul sa fie independent si ca faptele lui au consecinte in acest drum spre independenta;

3. Sa nu inlocuim afectiunea care poate insemna in limbajul copilului: timp acordat, sprijin atunci cand are nevoie, imbratisari, comunicare, cu daruri care nu au un rost pentru dezvoltarea copilului;

4. Parintele sa accepte ca in relatia cu copilul el este adultul si sa se obisnuiasca sa folosesca un ton ferm, dar agreabil in relatia cu copilul;

5. Sa fim consecventi atat in recompensele pe care le-am promis copilului pentru un comportament pozitiv, dar si in aplicarea consecintelor comportamentelor gresite ale copilului;

6. Adeseori copilul se poate arata dornic de atentie excesiva din partea celorlalati si are o foame continua de satisfacerea dorintelor, intrucat ii lipseste respectul de sine care nu s-a putut dezvolta intr-o relatie cu un parinte prea rece sau care adesea il umileste prin cuvinte grele.