Se pune intrebarea: "Cate mecanisme de aparare exista?" Vaillant raspunde: "Exista tot atatea aparari cate ne permit sa inventariem imaginatia, temeritatea sau usurinta cu care ne exprimam."

Mecanismele de aparare sunt importante pentru identificarea lor in practica psihoterapeutica, in evolutiile patologice. Printre tipuri de mecanisme de aparare folosite inconstient pentru a face fata presiunilor vietii se numara: refularea, reprimarea, negarea, regresia, substituirea, sublimarea, blocajul, proiectia, izolarea, altruismul, refuzul realitatii etc.

Termenul de sublimare a fost introdus de Freud, ca mecanism prin care anumite pulsiuni inconstiente detasate de obiectele lor primitive sunt integrate in personalitate, fiind investite cu o valoare sociala pozitiva.

Sublimarea, ca mecanism de aparare, poate fi privita ca o desexualizare a unor pulsiuni avand drept obiect o persoana ce poate fi dorita sexual. Sublimarea actioneaza in sensul transformarii pulsiunilor erotice in  prietenie, tandrete etc. sau poate fi privita ca o orientare a energiei sexuale spre activitati intelectuale, artistice, sociale. Freud este de parere ca la baza mecanismului sublimarii se afla energia sexuala.

Sublimarea, asa cum este descrisa de psihanaliza, consta in deplasarea unei energii instinctuale catre un scop instinctual elevat. Un exemplu elocvent este sublimarea prin arta, stiinta, politica, diverse activitati profesionale, a unor instincte care in alte conditii raman nesatisfacute si declanseaza comportamente dezadaptate. Practic, sublimarea permite integrarea sociala a individului.

Un exemplu de sublimare din viata cotidiana este atunci cand o persoana este atrasa sexual de o alta persoana si totusi la fiecare intalnire cu aceasta abordeaza intens teme intelectuale.

Sublimarea ca mecanism de aparare actioneaza in asa fel incat individul se indeparteaza cat mai putin de la obiectivul primar insa evita sentimentele de vinovatie. Sublimarea actioneaza pozitiv prin faptul ca ajuta la canalizarea pulsiunilor si afectelor prost adaptate in directia comportamentelor acceptabile.

Pulsiunile sexuale si pulsiunile agresive sunt transformate astfel in comportamente acceptabile. Sublimarea duce la eliminarea conflictelor si tensiunilor. Totusi in ciuda acestor efecte pozitive, Freud este de parere ca sublimarea impiedica obtinerea placerii sexuale.

Sublimarea este mai aproape de patologic atunci cand este dusa la extrem si atunci cand energia sexuala este sublimata in mare parte; in felul acesta creste frustrarea si riscul unei imbolnaviri.

Sublimarea apare astfel ca un mecanism de adaptare, ca o strategie fireasca a individului de a repara propria existenta.                            

Vezi un alt mecanism de aparare: Transformarea in contrariu