Viața depinde mai mult de întrebările pe care ți le adresezi și mai puțin de răspunsurile pe care le găsești
Ai reflectat vreodată la întrebările pe care ți le adresezi? De ce tocmai acele întrebări? Și ai observat că răspunsurile la aceeași întrebare diferă de la o zi la alta? Sau cel puțin așa ar trebui să fie.
Se spune că omul este cu adevărat liber dacă devine propriul său creator și cum ai putea face asta dacă nu alegând întrebările potrivite? Bun. Dar cum facem asta?
Prima întrebare denotă resemnare, a doua te stimulează. Pur și simplu îți pune rotițele în mișcare. Știi ceasurile acelea vechi, nu? Dacă nu se pun în mișcare, ceasul nu funcționează. Așa și tu!
Din fericire, creativitatea se poate dezvolta folosindu-te de întrebarea "Cum?". Cum aș putea să fiu văzut și apreciat pentru ceea ce fac? Găsești primul răspuns, îl pui în practică, apoi revii la aceeași întrebare "Și mai cum aș putea să fac?".
Succesul ar putea fi împărțit în 10% idei și 90% acțiune. Dacă aștepți să-ți vină o idee din senin, poate că nu se va întâmpla niciodată, însă dacă îți antrenezi mintea și te deschizi ideilor s-ar putea să ai o șansă. Apoi intervine acțiunea. Un caiet plin de idei nu se va concretiza niciodată în realitate fără să pui osul la muncă.
Altă întrebare, vorba poetului:
"Oare am suficientă experiență ca să mă angajeze X?" - Denotă lipsă de încredere. Niciun angajator nu-și dorește un om fără încredere în ceea ce poate face și dacă tu nu crezi în tine, atunci cine să o facă? Ce-ar fi să înlocuiești cu: "De la cine sau cum aș putea să învăț cât mai multe într-un timp foarte scurt?" - Denotă ambiție și încredere. Parcă sună mai bine, nu?
2. Alții se căsătoresc și par fericiți, iar tu consideri că n-ai noroc
O fi și norocul la mijloc, dar cred că ți-l poți face și singur. Anthony Robbins, un antrenor motivațional, instructor financiar și autor de cărți de dezvoltare personală spunea la un moment dat: "Dacă te întrebi tot timpul de ce tu nu reușești niciodată să faci ceva, creierul tău va învăța să-ți răspundă prompt: <<Pentru că ești un idiot!>>". Așadar, de ce să-ți faci de unul singur asta? De câte ori n-ai auzit cuvintele astea: "Oare ce-o fi văzut la el sau la ea?" Cu o asemenea întrebare îi spui creierului tău că doi oameni trebuie să fie la fel de frumoși pentru a fi fericiți, dar mă întreb eu, oare cum poți să măsori frumusețea? Care este etalonul? Sau, până la urmă, ce e frumusețea? Mai mult decât atât, la baza acestei întrebări stă invidia, ori invidia este o emoție care te aruncă în mocirlă. Dar hey, știi ce? Poți transforma invidia în admirație. Du-te lângă oamenii pe care îi "invidiezi" și învață de la ei. Ce fac ei diferit față de tine? Cum ai putea să schimbi lucrurile? Vezi tu, dacă schimbi invidia cu admirația e ca și cum ți-ai hrăni sufletul și mintea cu "Hai că se poate! Dacă alții au putut, pot și eu!" Să nu uităm că bogatul, săracul, fericitul și nefericitul au un numitor comun: sunt ființe vii cu capacități incredibile de a iubi, de a se lăsa iubiți și de a munci. Că uneori se întâmplă mai târziu, iar la alții mai devreme? Da, poate fi. Dar cine suntem noi să judecăm? Așa că îți spun din nou: înlocuiește judecata cu acțiunea. Și-ți vei hrăni sufletul și mintea din nou.
1. Alții au succes profesional, iar tu încă ai același job plictisitor
Mi-a fost dat să aud oameni spunând: "Cât noroc a avut X! Oare cât mai trebuie să aștept să mi se întâmple și mie ceva bun?" Dar dacă persoana respectivă ar înlocui întrebarea asta cu "Ce aș putea face ca să evoluez?"Prima întrebare denotă resemnare, a doua te stimulează. Pur și simplu îți pune rotițele în mișcare. Știi ceasurile acelea vechi, nu? Dacă nu se pun în mișcare, ceasul nu funcționează. Așa și tu!
Din fericire, creativitatea se poate dezvolta folosindu-te de întrebarea "Cum?". Cum aș putea să fiu văzut și apreciat pentru ceea ce fac? Găsești primul răspuns, îl pui în practică, apoi revii la aceeași întrebare "Și mai cum aș putea să fac?".
Succesul ar putea fi împărțit în 10% idei și 90% acțiune. Dacă aștepți să-ți vină o idee din senin, poate că nu se va întâmpla niciodată, însă dacă îți antrenezi mintea și te deschizi ideilor s-ar putea să ai o șansă. Apoi intervine acțiunea. Un caiet plin de idei nu se va concretiza niciodată în realitate fără să pui osul la muncă.
Altă întrebare, vorba poetului:
"Oare am suficientă experiență ca să mă angajeze X?" - Denotă lipsă de încredere. Niciun angajator nu-și dorește un om fără încredere în ceea ce poate face și dacă tu nu crezi în tine, atunci cine să o facă? Ce-ar fi să înlocuiești cu: "De la cine sau cum aș putea să învăț cât mai multe într-un timp foarte scurt?" - Denotă ambiție și încredere. Parcă sună mai bine, nu?
2. Alții se căsătoresc și par fericiți, iar tu consideri că n-ai noroc
O fi și norocul la mijloc, dar cred că ți-l poți face și singur. Anthony Robbins, un antrenor motivațional, instructor financiar și autor de cărți de dezvoltare personală spunea la un moment dat: "Dacă te întrebi tot timpul de ce tu nu reușești niciodată să faci ceva, creierul tău va învăța să-ți răspundă prompt: <<Pentru că ești un idiot!>>". Așadar, de ce să-ți faci de unul singur asta? De câte ori n-ai auzit cuvintele astea: "Oare ce-o fi văzut la el sau la ea?" Cu o asemenea întrebare îi spui creierului tău că doi oameni trebuie să fie la fel de frumoși pentru a fi fericiți, dar mă întreb eu, oare cum poți să măsori frumusețea? Care este etalonul? Sau, până la urmă, ce e frumusețea? Mai mult decât atât, la baza acestei întrebări stă invidia, ori invidia este o emoție care te aruncă în mocirlă. Dar hey, știi ce? Poți transforma invidia în admirație. Du-te lângă oamenii pe care îi "invidiezi" și învață de la ei. Ce fac ei diferit față de tine? Cum ai putea să schimbi lucrurile? Vezi tu, dacă schimbi invidia cu admirația e ca și cum ți-ai hrăni sufletul și mintea cu "Hai că se poate! Dacă alții au putut, pot și eu!" Să nu uităm că bogatul, săracul, fericitul și nefericitul au un numitor comun: sunt ființe vii cu capacități incredibile de a iubi, de a se lăsa iubiți și de a munci. Că uneori se întâmplă mai târziu, iar la alții mai devreme? Da, poate fi. Dar cine suntem noi să judecăm? Așa că îți spun din nou: înlocuiește judecata cu acțiunea. Și-ți vei hrăni sufletul și mintea din nou.