Un număr tot mai mare de terapeuți prin muzică tratează persoanele care au suferit traume minore și semnificative, scoțând în evidență conexiunea profundă a oamenilor cu muzica. Însă poate vindeca muzica traumele sau doar le ameliorează cât timp cântă melodia preferată? Iată la ce concluzie au ajuns specialiștii!

Influența pe care o are muzica asupra traumelor

Oxigen, mâncare, bătăile inimii. Nu ne gândim adesea la muzică ca la o conduită a acestor funcții primare. Ideea că muzica face parte din natura umană nu mai este atât de înrădăcinată în cultura noastră, însă muzica ajunge mereu la noi, chiar dacă o face discret, în spatele unor fenomene culturale mai mari (filme, jocuri video, televiziune, telefonie). Muzica ar putea învăța un nou-născut cum să respire, să mănânce, să existe, conform studiilor făcute prin prezent. Terapia prin muzică, un domeniu în creștere în Statele Unite, reprezintă unul dintre singurele câmpuri profesionale în care muzica servește acestui scop, contectându-ne la cele mai fundamentale adevăruri umane. Oamenii sunt puși față în față cu muzica în momentul în care aud vocile părinților care vibrează prin piept și pulsul inimii acestora. Stocăm aceste sunete adânc în sistemul nostru limbic, în creierul nostru emoțional, unde înregistrăm sentimentele și senzațiile. De asemenea, este locul unde înregistrăm amenințările și fricile. Dacă ești implicat într-un accident de mașină, neocortexul te ajută să descrii ce s-a întâmplat, dar sistemul tău limbic este locul unde ții minte sunetul cauciucurilor, sunetul loviturii și a îndoirii metalului caroseriei. Totul este amestecat acolo, alături de respirația mamei tale și cântecul tău preferat.

Această legătură subliminală explică de ce terapia prin muzică și tratamentul traumelor merg de multe ori mână în mână. Supraviețuitorii traumelor au adesea imagini fragmentate, sunete sau mirosuri insuportabile, care trăiesc în psihicul lor. Pentru multe persoane, terapia tradițională oferă foarte puțină ușurare, deoarece aceste senzații sunt înglobate în limbajul creierului. Rana traumatizantă poate duce, de asemenea, la dificultăți de învățare, disociere, afecțiuni fizice și tulburări autoimune.

Când vine vorba de traume, se încearcă o serie întreagă de tratamente alternative, inclusiv yoga, acupunctură și terapie prun muzică. În timp ce noțiunea de muzică ca agent de vindecare este la fel de veche precum civilizația umană, terapia prin muzică a început să devină un domeniu la începutul secolului al XX-lea ca tratament pentru soldații traumatizat. După Primul Război Mondial, muzicienii din comunități călătoreau în spitalele veteranilor din Statele Unite pentru a le cânta soldaților răniți. Observând efectul profund pe care muzica o are asupra traumelor fizice și emoționale, medicii au început să le solicite spitalelor să angajeze muzicieni. Primul program de studii pentru terapia prin muzică a fost înființat în 1944, în Michigan. Cincizeci de ani mai târziu, în 1994, terapia prin muzică a devenit un serviciu rambursabil pentru pacienții spitalizați.

Al Bumanis, directorul comunicațiilor de la Asociația Americană de Terapie prin Muzică, estimează că există aproximativ 7.000 de terapeuți muzicali acreditați în țară, număr care a crescut lent și constant în ultimul deceniu. Numărul domeniilor care încorporează terapia muzicală în terapia generală a crescut. Însă în conștiința populară, terapia prin muzică și traumele rămân interconectate. Terapeuții prin muzică au lucrat cu Crucea Roșie, cu copii care vin din familii violente, au fost prezenți după Katrina, după 9/11.

Orice persoană trece prin traume la un moment dat al vieții sale. Toată lumea are o poveste în spate. Terapeuții prin muzică încorporează o gamă largă de tehnici în practica lor, dar precum mulți terapeuți muzicali, aceștia pornesc cu muzica în primul rând. Muzica poate ajuta la crearea unui sentiment de normalitate și bucurie în cazul persoanelor traumatizate. Însă terapia prin muzică nu funcționează pentru toată lumea. Există o parte muzicală a creierului uman. Studiile au arătat că și persoanele care suferă de boli cerebrale degenerative, cum ar fi Alzheimer, încă rămân cu abilitatea de a-și aminti melodiile, chiar și atunci când nu pot recunoaște chipurile și numele propriilor copii.

Corpul uman reacționează la sunete. Ne conectăm ușor la muzică și la sunet pentru că suntem, în esența noastră, muzică - suntem făcuți din vibrație, care este mișcare și viață. La un moment dat, toate tratamentele pentru traume se bazează pe ideea de reconectare. Când se întâmplă ceva prea teribil pentru ca psihicul uman să înțeleagă în totalitate, o serie de protectori interni ies în evidență, fiecare servindu-i propriului scop. Secțiuni întregi ale creierului unor pacienți traumatizați devin întunecate la scanări, ca sectoare ale orașelor în care nu mai este curent. Aceste mecanisme de apărare poate că au reacționat perfect în momentul crizei, dar pentru a uita traumele și pentru a trăi din nou, mecanismul de apărare trebuie recunoscut și dezarmat. Datorită faptului că muzica (melodiile în general) are un început și un sfârșit, persoanele care au suferit din cauza unei traume sunt capabile să se miște prin acest proces, să memoreze sentimentul acesta că poți ajunge la capătul traumei.