Pe scurt, perfecționismul implică măsurarea tuturor acțiunilor și lucrurilor cu niște standarde care nu există și pentru ceilalți oameni. Din păcate, atunci când aceste standarde nu sunt atinse, urmează dezamăgire, autocritică, frustrare și regret, lucruri care duc la apariția depresiei.

De ce reprezintă perfecționismul calea sigură către depresie?

Depresia care apare în urma neatingerii perfecționismului poate rămâne în viața oamenilor pentru o anumită perioadă de timp, făcându-i pe aceștia să își piardă motivația și speranța. Dorința de a face un lucru extraordinar de bine și nevoia de a te relaxa și de a încerca să nu mai controlezi rezultatul probabil că sunt lucruri familiare pentru fiecare dintre noi.

În centrul perfecționismului se centrează nevoia de a fi aprobat, fie de către alți oameni, fie de către propria persoană. Este o nevoie umană aceasta. Însă perfecționismul implică o nevoie omniprezentă, profundă și constantă de aprobare. De-a lungul timpului, această nevoie se traduce în standarde proprii foarte înalte. Perfecționiștii cred că sunt judecați mereu de alte persoane și pot ajunge să se poarte cu propria persoană în același mod aspru.

De îndată ce căutăm aprobarea, începem să facem loc depresiei. Fie că nu primim răspunsul pe care ni-l dorim și starea noastră de spirit se înrăutățește, fie obținem aprobarea pe care ne-o dorim, dar efectele pozitive ale acesteia nu durează mult. În cea de-a doua situație, aprobarea devine un drog și ne dedicăm viața aprobării din partea șefului, familiei sau partenerului. Nevoia de aprobare crește. Legătura dintre perfecționism și depresie a fost demonstrată clinic.

De ce sunt corelate perfecționismul și depresia?

Perfecționismul implică gândirea și realizarea lucrurilor în detaliu. Un perfecționist se poate bloca pe o sarcină sau un plan. Însă trebuie să iei o pauză din când în când. Să te gândești la context și să-ți dai seama unde se află acea sarcină în marea schemă a lucrurilor.

De asemenea, perfecționiștii pot percepe greșelile ca semne ale unui efect fundamental. Sarcinile neîndeplinite devin eșecuri personale, iar criticile devin atacuri personale. Această percepție este problematică, deoarece eșecul reprezintă o parte inerentă a vieții și a procesului învățării.

Este nevoie de un proces care implică reconstruirea unei părți a identității tale. Fiind perfecționist, este posibil ca lucrurile făcute bine să reprezinte o parte a personalității tale. S-ar putea ca acest lucru să îți influențeze toate acțiunile zilnice. Încearcă să introduci noi obiceiuri mentale, găsește un alt interes care să te împlinească în alt fel!