Cred în “marea iubire” a fiecăruia dintre noi.

Totusi, vorbesc si traiesc de parca nu e asa si sunt OK cu ce se intampla in lumea de azi, in care o miscare de deget in directia potrivita – cealalta dreapta, pentru doamne -, sau o poza artistica e de ajuns sa ma dea pe spate. Nu e si nu are cum sa fie, tocmai pentru ca stiu cum se simte iubirea adevarata.

Vorbesc despre dragostea aceea care te face sa crezi ca Mos Craciun exista. Ca totul e posibil. Ca iubirea e de ajuns si invinge orice. Ca orice poezie este pentru si despre voi doi.

Versiunea personala, nealterata a “marii iubiri”

Daca suntem norocosi si facem ce trebuie in viata asta, putem sa ne intalnim sufletul pereche. Avem sansa de a-l cunoaste si de a ne cunoaste pe noi, prin ochii lui. De a imparti un moment in timp si de a lasa iubirea sa creasca odata cu noi, in mii de feluri neinchipuite pana atunci.

Uneori, chiar daca dam peste marea iubire, nu ramanem cu ea

Asta ne zice asteriscul de la capatul curcubeului de trairi inaltatoare. Citeste continuarea pe andreearaicu.ro