Persoanele cu această tulburare presupun că oamenii le vor exploata, le vor răni sau chiar le vor înșela, deși nu există dovezi care să susțină aceste așteptări. Deși este destul de normal ca orice persoană să aibă un anumit grad de paranoia în viața sa cu privire la anumite situații, persoanele cu tulburarea de personalitate paranoidă duc acest lucru la extreme - apare în fiecare relație profesională sau personală. Din cauza aceasta, persoanele care suferă de această tulburare au probleme cu relațiile apropiate și sunt înțelese cu greu de ceilalți. Suspiciunea lor excesivă și ostilitatea lor pot fi exprimate în plângeri excesive, într-o liniște aparent ostilă sau în certuri. 

Deoarece sunt hipervigilente în ceea ce privește potențialele amenințări, acestea pot fi secretoase și pot acționa cu multă precauție. Par a fi persoane reci. Deși pot părea a fi persoane obiective și raționale, acestea lasă să iasă la suprafață încăpățânarea, sarcasmul și ostilitatea. Natura lor combativă și neîncrederea în ceilalți pot provoca un răspuns ostil, care le confirmă așteptările inițiale. 

Din cauza faptului că oamenii cu tulburarea de personalitate paranoidă nu au încredere în ceilalți, aceștia au o nevoie excesivă de a fi autosuficienți și de un puternic sentiment de autonomie. Aceștia simt nevoia să dețină controlul celor din jurul lor. Sunt adesea rigizi, critici față de ceilalți și incapabili să colaboreze. De asemenea, au dificultăți mari când vine vorba de acceptarea criticilor.

Tulburarea de personalitate paranoidă se caracterizează printr-o neîncredere exagerată în ceilalți, astfel încât motivele lor sunt interpretate ca fiind răuvoitoare.

 

Persoana îi suspectează pe alții că o exploatează, o rănesc sau o înșală, fără a avea vreo dovadă;

Persoana este preocupată de îndoieli nejustificate cu privire la loialitatea prietenilor sau asociaților săi;

Persoana este reticentă când vine vorba de a se încrede în alții, deoarece crede că informațiile vor fi folosite împotriva sa;

Persoana vede sensuri ascunse sau amenințătoare în remarci sau evenimente inofensive;

Vede atacuri asupra caracterului său sau asupra reputației sale care nu sunt evidente și pentru alții, grăbindu-se să reacționeze nervos;

Are suspiciuni recurente, fără justificare, cu privire la fidelitatea partenerului.

Tulburarea de personalitate paranoidă nu este diagnosticată în general atunci când a fost deja diagnosticată la aceeași persoană o altă tulburare psihotică precum schizofrenia sau o tulburare bipolară sau depresivă cu trăsături psihotice.

La fel ca majoritatea tulburărilor de personalitate, cea paranoidă descrește în intensitate odată cu înaintarea în vârstă. Multe persoane se confruntă cu simptomele extreme până la vârsta de 40-50 de ani.

Cercetătorii nu știu exact care este cauza ce stă baza tulburării de personalitate paranoidă. Cu toate acestea, există multe teorii cu privire la posibilele cauze. Cei mai mulți profesioniști tind să incline către un model biopsihosocial de cauzalitate. Cauzele probabil sunt datorate factorilor biologici și genetici, factorilor sociali (modul în care o persoană interacționează în dezvoltarea timpurie cu familia, prietenii și alți copii) și factorilor psihologici (personalitatea, temperamentul, abilitățile de a face față stresului). Înseamnă că nu există un singur factor care să fie responsabil, ci mai degrabă o natură complexă și combinată a celor trei factori. Dacă o persoană suferă de această tulburare de personalitate, cercetările sugerează că există un risc ușor crescut pentru ca această tulburare să fie transmisă copiilor săi.

Pe aceeasi tema...

• De ce apare schizofrenia?

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!