Să spunem că ești o persoană căreia îi place să fie în preajma altora. Vrei prieteni, vrei să îți petreci timpul cu colegii de la muncă și după programul de la birou. Însă pur și simplu nu poți face realitatea să se potrivească cu dorințele tale. După ce îți dorești să fii mai îndrăzneț la serviciu, să îți faci prieteni, să ceri o mărire de salariu, în momentul în care ești invitat la o sesiune de tenis cu șeful tău sau la aniversarea unui prieten clachezi. Nu te simți suficient de deștept, suficient de demn, suficient de pregătit. Așa că refuzi lucrurile pe care ți-ai dori să le faci. Pe de o parte, ești fericit pentru că poți evita situațiile care provoacă anxietate, dar ești supărat pentru că nu ai mers mai departe în ceea ce ți-ai dorit. Acest lucru îți poate răni stima de sine mai departe, lucru care te va face mai puțin apt data viitoare. Acest lucru poate dura mulți ani. În mod evident, această tulburare poate să-ți răpească relațiile pozitive și sănătoase. Dar anxietatea socială nu ar trebui să fie lăsată să continue în viața ta.

Potrivit specialiștilor, tulburarea de anxietate socială este o frică intensă și persistentă de a fi observat și judecat de alții în măsura în care te poate împiedica să atingi potențialul la locul de muncă și alte zone din viața ta. Nu este doar timiditate. Anxietatea trebuie să fie prezentă pentru mai mult de șase luni în viața ta pentru a provoca probleme considerabile. În plus, anxietatea trebuie să fie constantă și intensă pentru a se califica pentru lista problemelor.

Potrivit studiilor, anxietatea socială este cea de-a treia problemă de sănătate mintală din lume. Adesea începe în perioada școlii. Cercetările încă au rezultate diferite în ceea ce privește cauza tulburării de anxietate socială, dar unele teorii arată că există o componentă genetică / moștenită, în timp ce altele susțin că poate fi un comportament învățat. Alții cred că problema este multi-determinată și că poate fi o combinație între genetică, învățarea socială și alți factori combinați. 

Atunci când pacienții dau peste factorii declanșatori, tind să devină simptomatici. Potrivit specialiștilor, există trei categorii principale de simptome pentru această tulburare. Iată care sunt acestea!

Simptome fizice: ritm cardiac crescut, amețeală, probleme cu stomacul, înroșire, transpirație, tremurat și gură uscată.

Simptome emoționale: atacuri de panică, o imagine proastă asupra propriului corp, nervozitate, nivel ridicat de anxietate și frică.

Simptome comportamentale: evitarea locurilor / situațiilor în care crezi că vei fi în centrul atenției, evitarea activităților din cauza jenei, izolare, renunțarea la școală sau la un loc de muncă, abuz de substanțe.

Și evitarea contactului vizual, vorbitul încet, dispariția gândurilor, sentimentul că este o persoană ciudată sunt alte simptome des întâlnite. Adu-ți aminte că aceste simptome pot fi normale, este vorba despre perioadele lungi de timp în care sunt prezente și care împiedică o funcționare normală.

- tachinarea sau critica altor persoane;

- faptul că persoana în cauză este centrul atenției;

- persoana în cauză este supravegheată sau observată;

- faptul că trebuie să spună ceva într-o situație formală publică;

- întâlnirea cu persoane cu autoritate;

- persoana în cauză se simte nesigură în situații sociale;

- persoana în cauză se simte jenată;

- contactul vizual cu alți oameni;

- înghițitul, scrisul, vorbitul, vorbitul la telefon în public;

- cunoașterea altor oameni.

Pe aceeasi tema...

• Ai frică de abandon? Iată cum îți dai seama

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!