Au fost 7 zile mari şi la propriu şi la figurat. O săptămână după care cunoscuţii îmi spun că nu m-au mai văzut niciodată atât de odihnit şi cu chef de muncă. Mă aştept să aflu în zilele următoare la ce se referă.

Pe 8 decembrie am luat hotărârea de a pleca din ţară de Revelion. Şi cum dividende nu aveam de încasat la final de an, şi nici bănci nu obişnuiesc să sparg, trebuia să ne încadrăm într-un anumit buget. Zis şi făcut. Zbor la Milano, destinaţie spre care biletele erau accesibile chiar şi luate “din scurt”, apoi tren de la Milano la Nisa şi un apartament superb de pe AirBnb chiar în buricul târgului.

Aşa că iată-ne în dimineaţa zilei de 28 decembrie în avionul cu destinaţia Milano. Se întâmplă exact înainte ca vremea să se răcească în România. După fix 2 ore de zbor liniştit, aterizăm în Lombardia. Frig, aer ceţos şi vreo – 2 grade la sol. Între noi fie vorba, ceaţa e o constantă în nordul Italiei în lunile de iarnă.

Transferul către Gara Centrală se face cu autocarul în 50 de minute spre o oră, în funcţie de cât de aglomerat e la intrarea în Milano. Lăsăm şi bagajele la biroul special amenajat în gara (6 euro/bagaj) şi … la bulivar birjar, la bulivar! Au urmat 5 ore de: uitat prin vitrine, combinat cu puţin shopping, ceaţă, burniţă, frig, espresso (două!), o masă pe cinste la Il Mercato del Dumo, dat cu parfumuri prin magazine şi făcut poze.

Citeşte mai mult pe blogul meu The Guide sau urmăreşte-mă pe Facebook.