Este o treabă foarte serioasă Sindromul Paris, să știți! Și cei mai afectați sunt turiștii japonezi. Șocul cultural este atât de mare pentru unii dintre ei, încât ajung să aibă tulburări psihice grave, gen halucinații, anxietate și chiar intenții suicidare. De ce? Se pare că există japonezi care idealizează Parisul peste măsură, lăsându-se ușor impresionați de reclamele impecabil cosmetizate despre Orașul Luminilor, iar când îl vizitează, îi lovește realitatea și odată cu ea, valurile de dezamăgiri.

Japonia este o țara organizată, ordonată, cu reguli adânc înrădăcinate în spiritul japonezilor, cu un respect de sine și de tot ce-i înconjoară foarte pronunțat. Ei, când japonezul ajunge la Paris și vede un caca de câine pe stradă (ceea ce e destul de rar, pentru că în general stăpânul franceaz curată după patrupedul lui) sau/și este nevoit să aibă contact fizic (pentru că aici dai noroc cu omua€™ când faci cunoștință sau/și te și pupi pe obraji) se panichează, pentru că sunt obiceiuri total străine și greu de acceptat pentru el. Ce să mai zic de faptul că atunci când intră într-un butic, fie brutărie, librărie, carmangerie,  francezul salută vânzătorul. Ceea ce mi se pare o treabă de bun-simț și sănătoasă. Ei, japonezului nu îi stă în fire să facă treabă asta, el se înclină. Că așa este la el acasă. Ei, până și treabă asta îi face rău, îl face să devină anxios. Că să vezi cum treburile astea simple pot face rău...

Citeşte mai mult pe blogul meu Nicol Buburuza, între Franţa şi România, niciodată rătăcită sau urmăreşte-mă pe Facebook.