Ştim cu toţii că oamenii din Orient sunt primitori. Sau cel puţin aşa se spune. În realitate însă, ei muncesc rar, şi cu atât mai puţin direct cu clienţi, dar te pot învăţa pe tine cum să-i tratezi pe alţii regeşte.

În Emirate eşti întâmpinat la orice fast food cu un „Hi Ma’aaam” piţigăiat, vânzătoarele din malluri te aşteaptă cu o ofertă  chiar de la intrare, există oameni angajaţi să-ţi deschidă uşa, să cheme liftul pentru tine sau să-ţi ofere şerveţele ca să te ştergi pe mâini la toaletă. Iar lucrurile nu se opresc aici: să răspunzi la întrebările unui posibil client 15 minute, iar la final acesta să plece fără să cumpere nimic este un lucru obişnuit. La fel şi să „uiţi” să pui hainele înapoi pe umeraş şi să le laşi aruncate prin magazin. O fundă prost lipită la un pantof duce instant la o reducere de preţ. Şi în toate situaţiile zâmbetele angajaţiilor par să fie la ele acasă, căci „clientul nostru, stăpânul nostru”.

Şi totuşi, de unde vine această ospitalitate? Mai toate magazinele şi locurile de distracţii au cutii cu reclamaţii, mai mereu sunt pline. Şi mai toate aceste locuri au manageri dispuşi să asculte problemele supraevaluate ale oamenilor. Orice posibilă nemulţumire a unui client atrage după sine o plângere. Iar aceste cutii cu „dorinţe” sunt golite lunar, angajaţii evaluaţi ori sancţionaţi şi foarte rar promovaţi. Arabii sunt cei mai pretenţioşi: solicită ca un angajat al unui magazin ori al unui centru de distracţii să le stea în permanenţă alături pentru a-i servi. Produsele le evaluează atent, fiecare dirham în plus trebuie justificat pentru ei, iar în centrele de entertainment localnicii îţi reamintesc pentru fiecare minut de întârziere că au plătit pentru acel serviciu şi, ca atare, vor să beneficieze de el.

Mai sunt şi situaţii în care arabii caută pretexte pentru a porni o ceartă şi a primi un discount; reţeta este aceeaşi de fiecare dată, iar în multe situaţii funcţionează. Vorba unei prietene: dacă ar putea veni gratis şi la final să primească şi bani, ar fi cu adevărat fericiţi.

Şi cu toate astea, în spatele acestei ospitalităţi sunt doar oameni care au fugit de sărăcie şi care îşi doresc o viaţă mai bună. Cei mai mulţi angajaţi din malluri, magazine şi relaţii directe cu clienţii provin din ţări foarte sărace. Iar pentru ei, a fi ospitalier e mai uşor de îndurat decât săracia.