Azi vă invităm la masă, vă invităm să cunoaşteţi cam ce mâncau bunicii noştri acum 80-90 de ani, cum arătau prânzurile şi mesele de seară atunci, cam ce reţete şi meniuri ne erau recomandate şi nu ne rămâne decât să constatăm că peste decenii, bucătăria tradiţională s-a păstrat, prea multe noutăţi nu i s-au adus, ba din contră, multe dintre preparatele obişnuite şi frecvente atunci, ca vânatul , peştele calcan, sau salata de raci, azi sunt rarităţi, specialităţi, lux!

Oricând reţetele de atunci, prezente aici în reproduceri din publicaţiile vremii, pot fi şi azi surse de inspiraţie şi răspuns la întrebarea ”azi, ce mai gătesc?” Deci, poftă bună!

O pagină întreagă de ziar (foto 1) e consacrată deliciilor culinare pentru luna octombrie. Luna în care sezonul de vânătoare e deschis şi preparatele de vânat erau la mare preţ.

Amatorii de specialităţi din carne de iepure sunt sfătuiţi “să desprindă blana, trăgând-o de la coadă spre cap, întorcând-o pe dos ca o mănuşă şi cu un cuţit se scot dinţii şi ochii”, se fezandează carnea cu tot felul de mirodenii şi legume, se lasă la rece câteva ore şi astfel pregătită şi împănată cu usturoi e numai bună de friptură.

Pregătirea prealabilă a cărnii de iepure ajută şi la prepararea altor apetisante feluri cum ar fi iepure cu măsline sau papricaş de iepure, reţetele fiind detaliate chiar şi la sosul pentru vânat.

Toamna se fac şi dulceţuri, gutuia fiind de bază, dulceaţa şi pelteaua au şi ele reţetele lor, inedită fiind cea pentru dulceaţă de gogonele!

Cum arată un meniu zilnic şi cum poate puţini şi-l permiteau, dar în fond destul de simplu, aflăm dintr-o rubrică în care ni se sugerează o masă de prânz compusă din: primul fel-jumări cu pătlăgele, vinete şi roşii, felul doi-friptură la tavă, desert-papanaşi prăjiţi.

La cină avem bame greceşti şi soufle de conopidă.

Un meniu cu adevărat modern şi sănătos e cel prezentat în reproducerea de mai sus (foto 2), unde pentru un prânz avem: salată de orez, calcan rasol cu sos de capere, crochete de ţelină, brânză, tartelete de dulceaţă. E remarcabilă minuţiozitatea cu care sunt prezentate reţetele pentru rasolul de calcan şi sosul de capere, oricând aceste recomandări fiind valabile şi astăzi.

Mai e şi farmecul formulărilor, exprimarea  poate azi ni se pare uşor arhaică, dar sigur inedită!

Prânzul, considerat masa principală a zilei, avea întotdeauna felul unu, felul doi şi desert, chiar se respecta această regulă iar cei mai în vârstă pot confirma acest lucru.

La ocazii, o mostră de dejun simplu şi accesibil multora e şi cel redat în foto 3, unde carnea de miel nu credem că era neapărat un lux atunci, iar reţeta pentru cornurile de migdale e bine s-o reţinem.

Nu putem vorbi de bucătărie, de preparate culinare, de reţete, fără să nu amintim de Sanda Marin, cea care a scris faimoasa “Carte de bucate” lucrare apărută în anii  ‘30, mai precis în 1936 şi care cu siguranţă a inspirat pe autorii rubricilor gastronomice din acei ani, iar noi îi reluăm pe acest blog aşa cum foarte multă lume  din ziua de azi deschide paginile celebrei cărţi, apărută între timp în multe alte ediţii. Autoarea, Sanda Marin (foto 4) pe numele ei adevărat Cecilia Maria Simionescu provenea dintr-o familie distinsă, de autentici intelectuali, poseda o educaţie deosebită şi în momentul când s-a hotărât să scrie acest veritabil tratat de gastronomie,  n-a avut în minte decât un singur lucru, să demonstreze că a găti e o artă, artă culinară!

Foto 5, reproducerea unei alte pagini de revistă, vă lăsăm plăcerea să descoperiţi singure farmecul bucătăriei de odinioară, bucătărie tradiţională şi actuală în acelaşi timp.